Deși se fac cam la fel de multe documentare românești de lungmetraj într-un an câte se fac și de ficțiune, subiectele abordate în ambele zone sunt destul de similare. Un documentar ceva mai pop, de exemplu, despre o vedetă a scenei de teatru sau de muzică autohtone încă nu a apărut. Însă așa cum anunțam într-un articol precedent, printre documentarele românești aflate în producție se numără și Popeasca, un film biografic regizat de Stanca Radu, nepoata actriței Stela Popescu. Am vorbit cu Stanca și cu producătoarea Gabriela Suciu despre acest proiect: ce anume vom putea vedea din viața Stelei Popescu, unde vom putea vedea filmul și dacă apare și o reclamă la Catena.

Gabriela Suciu și Stanca Radu

– Cum a apărut ideea unui documentar despre Stela Popescu?
Stanca Radu: Ideea a fost mai degrabă o dorință mai veche de a o surprinde pe Stela așa cum e ea în viața de zi cu zi, ceea ce mulți au încercat sa speculeze în interviuri sau emisiuni, oferind o tentă dramatică povestii vieții ei. Însă în viziunea mea Stela este cea mai sinceră și senină persoană atât pe scenă cât și în viața personală și ăsta e un lucru ce merită dat mai departe. Pe de altă parte, în 2015 a împlinit 80 de ani și deși este arhiprezentă pe ecrane sau la teatru și asta de mai mult de 50 de ani, nu există niciun material cuprinzător despre ea.

– Când au început filmările și cum a funcționat relația dintre realizatorii filmului și personajul principal?
S.R: Filmările au început în 2015 și am sperat să-l finalizăm odata cu ziua Stelei, în decembrie, așa că interviurile și filmările noi cu ea au avut loc pe o perioadă destul de scurtă. Stela e bunica mea și cred că interviurile le-am făcut în calitate de nepoată, nu de regizor. Cred că ar fi acceptat să apară și dacă nu aș fi fost eu regizor. Probabil ar fi refuzat doar dacă ar fi avut motive temeinice să o facă. Însă în mod ciudat, nu a mai întrebat-o nimeni.

Alături de mine a fost tot timpul directorul de imagine Mihai Bodea care aproape că face parte din familie. Cred că pentru noi a fost mai greu să ne punem în funcția de regizor/operator căci pentru Stela, momentul în care s-a dat drumul la aparatul de filmat e sfânt. Profesia de actor îi e în sânge. Selectarea materialelor de arhivă a fost însă un proces destul de îndelungat pentru că există foarte multe materiale cu ea, în special la Televiziunea Română, şi din cauza asta filmul apare abia la doi ani de la start.

– În peisajul documentarului românesc, un film despre o vedetă atât de cunoscută e ceva destul de exotic. Cum vedeți apariția unui astfel de film în contextul în care majoritatea documentarelor românești sunt axate pe subiecte destul de încărcate emoțional sau istorico-politic?
Gabriela Suciu: Fiecare documentar are miza lui şi se raportează la subiectul prezentat. Nu ne-am dorit să facem acest film pentru că nu există documentare despre vedete. Ca multe alte documentare de la noi, filmul nostru este despre un personaj, despre cineva de la care putem învăţa şi cu care ne putem identifica. Urmărind o perioadă atât de lungă din viaţa Stelei, un personaj care în continuare nu mai are nevoie de nicio prezentare în rândul spectatorilor de orice vârstă, condensată într-un timp de difuzare foarte scurt are o mare încărcătură emoţională şi oferă şi o perspectivă istorică asupra audiovizualului şi entertainmentului românesc.

– Formatul filmului e unul de cinema sau de TV? Ce strategii de promovare aveți în vedere, o dată ce filmul va fi finalizat?
G.S.: Este destul de dificil să vorbim despre documentare de cinema. Încă nu există un trend de consum în acest sens. Am gândit acest proiect ca unul destinat distribuţiei TV pentru că ne-am dorit ca un public cât mai larg să aibă acces la el. Iar Stela a ajuns de-a lungul anilor în casele oamenilor prin intermediul micilor ecrane, aşa că pregătirea primei difuzări de ziua ei, pe televiziunea naţională credem că este cea mai potrivită lansare. TVR a fost şi este un mare susţinător al proiectului şi va fi partenerul nostru principal în promovarea şi difuzarea filmului.

– Cum credeți că va reacționa publicul românesc la acest film, de la care e posibil să aibă așteptări destul de mari? Ce ar trebui să știe fanii Stelei Popescu sau simplii cinefili despre film?
S.R.: Înainte de toate ‘Popeasca’ pune viața unui om pe o farfurie, cu bune și cu rele. Publicul de film documentar apreciază sâmburele de adevăr care se naște din așa ceva. Numele Stelei e asociat cu divertismentul, deci probabil că în direcța asta există așteptări. Sunt redate destule momente de arhivă, mai mult sau mai puțin cunoscute. Filmul însă este un compendiu de materiale concepute de-a lungul a 50 de ani, din arhiva TVR și din cea personală precum și scurte momente de viață din prezent.

– Ce anume din viața actriței vom putea vedea în film? Care sunt limitele de intimitate ale vieții personale care nu au fost trecute în realizarea filmului?
S.R.: Stela povestește momentele importante din viața ei cu sprijinul vizual al unor materiale foarte diverse. Cred că din film lipsește preocuparea Stelei pentru oamenii din jur. Am fost foarte concentrați să vorbim despre ea și am omis faptul că în afara scenei ea se dedică celor din jur, așa cum a făcut-o și pentru noi în timpul filmărilor. Faptul că filmul nu conține momente în care Stela plânge sau secrete din viața privată este pentru că ele nu există. A plâns și în direct atunci când a simțit nevoia, iar secretele probabil că ar trebui inventate.

– Au fost abordate și subiecte mai sensibile, cum ar fi apariția unui teatru de stat care îi poartă numele, instituție contestată de o anumită parte a breslei, sau reclamele la Catena?
S.R.: Pentru mine, de data asta în calitate de regizor, cele două subiecte nu sunt deloc sensibile. Profesia de actor nu este exclusivă artei înalte sau idealurilor artistice ci este o meserie în care poți fi profesionist. Faptul că un actor joacă în reclamele unei farmacii poate fi comic sau enervant, dar e o realitate. Tocmai din cauza asta apare și în film o asemenea reclamă. Din păcate teatrul cu numele Stelei nu exista încă în 2015, cand am elaborat structura filmului, și de aceea nici nu ne-am pus problema abordării acestui subiect. Activitatea echipei și a instituției care mai târziu a luat acest nume exista și atunci dar nimeni nu îi contesta. Sensibil mi s-a părut un moment găsit prin casetele video personale din anii 90’ cand Stela a făcut singurul clip politic din viața ei, pentru Emil Constantinescu. Din păcate era mult prea afectată imaginea pentru a fi folosită în film.