A fost avocat strălucit, politician integru și colecționar de artă împătimit. Un om de un curaj moral exemplar. S-a oferit voluntar să lupte în război pentru patria lui adoptivă, România. A fost unul dintre creierele cele mai sclipitoare ale generației sale și pentru toate calitățile sale a fost pedepsit de comuniști cu moartea.
Născut în 1888 la Trebizonda, Hurmuz Aznavorian se refugiază în 1906 în România, la Constanța, cu toată familia, pentru a fugi de persecuțiile Imperiului Otoman asupra armenilor.

România devine patria lui de adopție pe care o va sluji cu dăruire toată viața. Face studii de drept la Paris pe care e forțat să le întrerupă de două ori: prima dată în 1913, ca să lupte în al doilea război balcanic și în 1916, pentru a combate în Primul Război Mondial. A solicitat guvernului francez repatrierea în România pentru a-şi face datoria faţă de ţară. A luat parte la eroicele lupte dintre Neajlov şi Argeş, însă a fost luat prizonier de către germani la sfârşitul lunii noiembrie 1916 şi închis, timp de doi ani, în lagărul de la Haskovo, în Bulgaria. Fraţii săi, Garabet şi Karekin, au murit în timpul luptelor de la Mărăşeşti. După terminarea războiului, e decorat, împământenit şi i se acordă cetăţenia română.

După ce-și ia doctoratul la Paris, intră în cercul avocatului Nicolae Papadat, o vedetă a baroului de la acea vreme. Devine, la rândul său, avocat pledant și se impune cu autoritate. A câștigat o serie de mari procese datorită erudiţiei, onestității și talentului său oratoric.

Intră în politică și devine deputat al partidului liberal în 1934, cu o contribuție importantă la dezbaterile parlamentare. Aznavorian face parte din comitetul de redactare a Codului Penal din 1937.

Prezentat de Virgil Aioanei
Cofinanțat de AFCN și MCIN