De patru ani, Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului de Film Transilvania, mi-a încredințat selecția filmelor din secțiunea What’up Doc? Asta înseamnă că, timp de aproape două luni, stau și văd în jur de 150, anul trecut chiar 200 de documentare din toată lumea.  Dintre ele voi alege puțin peste 10%, adică titlurile care se vor regăsi apoi în programul TIFF-ului. E ca și cînd aș intra într-un fel de buclă temporală, în care poveștile, personajele și imaginile care mi se derulează prin fața ochilor locuiesc și devin un fel de a doua realitate.

Pămîntul iluminaților/Land Of The Enlightened (Belgia/Irlanda/ Olanda/Germania/Afganistan, regia Pieter-Jan De Pue). O călătorie tulburătoare într-un Afganistan de-o picturaliate care-ți taie răsuflarea. O bandă de copii înarmați, bine organizată, trăiește în pustietatea muntoasă. Adună fier vechi și muniții sovietice abandonate și vînd muniție altor copii care lucrează în minele de lapis lazuli. De celaltă parte, o bază militară, cu soldații americani și afgani care încearcă să neutralizeze atacurile talibanilor. Un documentar hibrid, în care ficțiunea și realitatea se întrepătrund într-o țesătură greu de încadrat într-un gen și, mai ales, imposibil de uitat.

Sub soarele Partidului/Under The Sun (Rusia, Letonia, Germania, Coreea de Nors, regia Vitaly Mansky). Documentarul urmărește viața ideală a unei familii dintr-o țară ideală: Coreea de Nord. Fetița părinților fericiți se pregătește pentru perfecțiunea în care va trăi toată viața. Cea mai bună dintre lumile posibile nu este o utopie filozofică, ci chiar nebunia pusă în practică a unui regim comunist. Tragic și comic în egală măsură, filmul este o incursiune într-o țară închisă, protejată bine de orice ochi din afară.

Faptele părinților noștri/My Nazi Legacy: What Our Father’s Did (Marea Britanie, regia David Evans): un documentar despre vinovăție, în care doi fii ai unor oficiali importanți din Germania nazistă se raportează la păcatele taților lor. Unul le neagă, celălalt le acceptă, le condamnă și nu le poate ierta. O temă actuală și frisonantă. Cel care îi confruntă pe cei doi cu istoria mare și mică este avocatul pentru drepturile omului: Phillipe Sands, a cărui familie a fost exterminată la ordinul celor doi naziști.

Stăpînii ținutului dispărut/Kings of Nowhere (Mexic, regia Betzabe Garcia). Un sat parțial scufundat de apă în nord-vest Mexic. Trei familii își duc viețile aici și fiecare se raportează în felul ei la lumea acesta care se decompune. Sentimentul de sfîrșit de lume poate fi copleșitor, dar viața cu rutina ei are o forță asemănătoare cu a apelor.

Războiul minciunilor/War of Lies (Germania, regia Matthias Bittner). Rafed Aljanabi este un personaj controversat, ale cărui informații despre armele de distrugere în masă au fost folosite de serviciile de informații americane, ca apoi să devină un fel de vinovat principal, devenit responsabil pentru legitimarea invaziei în Irak (din 2003) a Statelor Unite. El se consideră un erou care a ajutat la eliminarea lui Saddam Hussein. Te uiți la film și încerci să înțelegi cine minte și cine spune adevărul?

Nașterea sake-ului/The birth of sake (Japonia/SUA, regia Erik Shirai): Un documentar poetic despre îndeletniciri vechi și schimbările pe care le aduce cu ea lumea modernă. Spune povestea uneia dintre puținele fabrici de bere japoneze care a rămas fidelă vechilor meșteșuguri și a oamenilor care lucrează aici și pentru care orezul e mai mult decît o materie primă.

Orion: Omul care putea fi Elvis/Orion: The Man Who would be King (Marea Britanie, SUA, regia Jeanie Finlay). Documentarul îl are ca protagonist pe cîntărețul Jimmy Ellis. N-a avut prea mare noroc în timpul vieții lui Elvis, dar după moartea acestuia, revine în forță ca Orion, un personaj mascat, care alimentează toate teoriile conspirației legate de dispariția idolului. Și cîntă și devine un Elvis reîncărnat. Dar, ironia sorții, tot anonim rămîne.

Mallory (Cehia, regia Helena Trestikova).14 ani din viața unei femei care se luptă cu depedența de droguri. Trăiește, iubește, înceracă să-și crească copilul. Și să se reintegreze în societate. Un portret emoționant și profund uman.

Ziduri/Walls (Spania, regia Pablo Iraburu): Zidurile nu s-au prăbușit o dată cu căderea zidului Berlinului. Granițele sînt un subiect fierbinte, iar la cea dintre SUA și Mexic lucrurile se precipită. Încercarea de a găsi o viață mai bună poate înseman moartea, dar oamenii riscă în fiecare zi.

Rytmus/Rytmus: The Street Dream Rytmus Sidliskovy Sen (Slovacia/Cehia, regia Miro Drobny). Documentarul îl are în prim plan pe raper-ul slovac Rytmus, un personaj celebru, care își caută rădăcinile și încearcă să înțeleagă relațiile complicate din familia sa. Este sau nu este țigan, aceasta e întrebarea?