Iancu s-a născut în 1895, la București. În România, a studiat pictura cu Iosif Iser. A debutat devreme, încă din liceu, când a publicat împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol”. Absolvit Academia de Arhitectură din Zurich, în 1917 și tot aici frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul “Voltaire” unde, împreună cu Hans Arp şi cu Tristan Tzara, participă la iniţierea mişcării dadaiste. E cuprins de o adevărată frenezie artistică: face afişe, măşti, ilustraţii, realizează scenarii şi ține conferinţe pe teme avangardiste. În 1919, la Basel, înfiinţează împreuna cu Hans Arp şi Alberto Giacometti grupul “Artiştii radicali”.

Despre eroul nostru de astăzi, s-a spus că este „autorul moral al modernismului” în arhitectura românească. Dar a fost și pictor, și autor de recuzită teatrală, designer de interioare și de mobilier. A fost inițiator al curentului dadaist, alături de Tristan Tzara.

Tablourile sale, răspândite peste tot în lume, sunt influențate fie de cubism, fie de expresionism sau de orientalism. Sunt colorate, chiar foviste, îndrăznețe, chiar lascive… mai ales cele inspirate din lumea bordelurilor. În 1922, în România, neobositul Iancu face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, redactorul revistei “Contimporanul”, dar și din grupări avangardiste ca “Arta nouă” şi “Criterion”, alături de Victor Brauner și de Corneliu Michailescu. Cariera sa de arhitect modernist e și ea efervescentă: în 15 ani proiectează peste 40 de clădiri, influenţat de cubism, constructivism sau de Le Corbusier.

Prezentat de Virgil Aioanei

Cofinanțat de AFCN și MCIN