Sau cărţi vs. filme, sau cărţi vs. manele, indiferent de abordare, răspunsul este cam acelaşi. Care e diferenţa între o carte şi un e-book? Habar n-am, sinceră să fiu, pentru că nu am avut până acum ocazia să folosesc un e-book, însă pot spune de la bun început, că este o diferenţă de principiu şi că voi prefera cărţile întotdeauna. E o treabă şi cu tehnologia asta, ce-i drept, însă n-ai ce face, trebuie s-o laşi să se întâmple!

Spun asta pentru că de felul meu, sunt o conservatoare, care ar putea mai degrabă să se integreze într-una dintre comunităţile amish, decât să citeasca e-book-uri în loc de cărţi; De ce? Pentru că de pe la 14 ani militez împotriva tehnologiei, sau mă rog, mai bine zis impotriva tehnologiei dusă la extrem, tehnologia aia care nu doar ca îţi uşurează activitatea, dar şi suge tot farmecul ei.

Am observat cu toţii că tendinţa omului de-a lungul evoluţiei, este aceea de a-şi uşura munca, mai exact de a automatiza, dacă se poate, totul. Am inventat cafetierele, însă în timp ne-am dat seama că nimic nu poate egala gustul cafelei la ibric. Am inventat fel şi fel de aparate de masaj, însă nici unul nu se compară cu atingerea umană. şi exemplele ar putea continua, dacă aş fi şi eu un pic mai inspirată.

Întrebarea mea este de ce? Care mai este sensul vieţii pe urmă? Trăim într-o lume în care suntem treziţi de un aparat şi nu de ceasul nostru biologic, o lume în care metodele de comunicare sunt prea multe, iar comunicarea sinceră şi reală prea puţină, o lume în care treaba ne este facută de tot felul de maşinării fără ca noi să mai depunem vreun efort, o lume în care stările, sentimentele şi senzaţiile pot fi alterate şi modificate după bunul plac. Tindem cumva spre o existenţă artificială? Tindem să atingem vreun fel de perfecţiune artificială, când oare, în atâţia ani de existenţă nu am învăţat că nimic nu e perfect şi că există un dans continuu al celor două noţiuni primordiale: binele şi răul, sau cum spune credinţa japoneză wabi-sabi: frumuseţea vieţii stă în imperfecţiunile ei.

Nu-mi plac e-book-urile aşa cum nu-mi plac nici fotografiile digitale, deoarece nu mai există farmecul developării unui film. şi nu numai de asta! Ci şi pentru că acum pot să fac atâtea fotografii, încât le am puse prin zeci de foldere de le-am pierdut şi numărul, pe când atunci ştiam cate am şi câte pot să fac şi le revedeam cu atâta plăcere şi satisfacţie, pentru că erau rare şi pentru că ştim că raritatea este aceea care dă valoare unui lucru.

Nu zic, tehnologia are şi părţile ei bune, că doar n-oi fi absurdă, ferească Dumnezeu! Cine ar prefera să spele rufele manual, când s-au inventat maşinile de spălat? Sau să meargă pe bicicletă până la Braşov şi înapoi (în afară de frati-miu)? sau să, sau să… Cred că trebuie găsita o metoda prin care tehnologia să nu fie abuzată: să folosim maşina, însă să mergem pe jos sau pe bicicleta atunci când ne permitem, pentru a polua mai puţin şi pentru a face un bine organismului nostru.

Concluzia este că ideea în sine de a citi o carte, de a răsfoi paginile ei, de a căuta un paragraf şi a-ţi nota un citat care te-a impresionat nu o să se compare niciodată cu avantajul unui search într-un e-book, deoarece la urma urmei, totul se reduce la o vorba care spune că nu conteaza unde ajungi, important e drumul… până şi un contemporan o spune: Nu contează rezultatul, cât ideea-n sine.