Critic literar, realizator, profesor, autor, eseist: am omis ceva? Ce anume îți este mai aproape de suflet?
Ar mai fi: istoric literar, publicist, intervievator… Dar a fi critic literar mi se pare suma și summa.

Ce înseamnă “Literatura de azi”?
E o platformă online cu extensie în social media și o revistă culturală cu rubrici ale unor autori importanți, cu frecvență săptămînală.

Cum se comportă literatura în mediu online?
E un haos axiologic, dar unul germinativ. Pentru un critic literar, e o șansă extraordinară, fiindcă acțiunea sa de structurare este indispensabilă în acest mediu.

Ce fel de oameni vin la întâlnirile organizate de “Literatura de azi” la Librăria Bizantină?
Invitații sînt din raftul întîi al literaturii și culturii române. Pînă acum, au fost Emil Brumaru, Alex. Ștefănescu, Mihaela Miroiu, Radu Vancu. Urmează Nora Iuga. Publicul e din toate generațiile, ceea ce mă bucură.

Este cititorul online diferit față de cititorul de print?
Cred că da. Nu neapărat graba îl definește, ci pretențiile foarte mari de la un text. Avînd de unde alege, oricînd, va alege numai textul care i se pare important pentru ea/ el.

S-a întâmplat să scrii recenzie negativă despre un autor și să-ți schimbi părerea după o discuție cu el?
Nu, niciodată, fiindcă disociez mereu între autori și cărți. De aceea am criticat cărți ale prietenilor și am valorizat cărți ale unor oameni care m-au insultat, calomniat… Cred că asta trebuie să facă un critic literar.

Cum sunt taberele împărțite în lumea literară?
Ca peste tot. Da, există tabere în lumea noastră literară. Dar, făcîndu-mă avocatul diavolului, mai bine cu tabere decît cu frontul scriitorilor îndrumați de genialul Conducător…

Cum le vorbește Daniel Cristea-Enache copiilor lui despre literatură?
În nici un fel. Au avut învățători și au profesori foarte buni. Nu vreau să interferez cu procesul lor de asimilare și să-l hibridizez cu cunoștințele mele. I-am sfătuit doar să citească.

Cum vezi tu literatura de mâine?
Literatura de mîine este, deja, literatura de azi. Ea nu va apărea din neant, ci va fi urmarea coerentă și predictibilă a ceea ce s-a întîmplat în ultimii zece ani.

O nostalgie față de modul cum se făcea literatura ieri? Dacă există această sintagmă…
Felul cum se făcea literatura ieri este strîns împletit cu epoca trecută: fie cu perioada Dej, fie cu perioada Ceaușescu. Nu am nici o nostalgie cînd mă gîndesc la Ceaușescu, iar la Dej, pe care nu l-am apucat, nici atît. Acum tocmai se fac 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului, simbolul Cortinei de Fier. Iată o aniversare care mă face fericit.