Docuart.ro, în formula extinsă, se lansează într-o lungă vară fierbinte cu un prim număr ambițios și consistent. Pentru cei preocupați de teme presante și vitale, iată un leac contra frivolității estivale. Și nici că se putea o potrivire mai bună: documentarul românesc trăiește o veritabilă explozie. De pildă, pentru festivalul Docuart din toamnă, s-au înscris în jur de 70 de filme, dintre care foarte multe studențești. Deja se anunță o mini-industrie! În mod sigur, se produce mai mult decât se consumă, pentru că există puține ocazii ca regizorii să se prezinte publicului. Noi ne propunem să corectăm acest lucru. Vrem să le dăm tinerilor o voce, o platformă pentru a-și populariza filmele, o ocazie de a polemiza despre documentar, de a-și îmbogăți cultura cinematografică și universul teoretic. Iar cinefililor, marfă de citit. Pentru că, dacă filme există, lipsește o revistă electronică care să crească în același timp cu mișcarea documentaristă românească. Aici, toți, de la cei vag interesați, la cei obsedați de gen pot găsi interviuri complexe, în exclusivitate, cu regizori sau selecționeri de festivaluri, articole de sinteză, topuri, podcast-uri, materiale video, filme integrale și multe multe altele. Nu vreau să vă divulg totul, vreau doar să vă stârnesc interesul ca să ne vizitați dacă nu zilnic, măcar săptămânal.

Tema lunii august este „documentarul longitudinal”: pe o scară a masochismului profesional, e cel aflat pe treapta superioară. Regizorii petrec ani buni, uneori decenii cu personajele lor, ceea ce duce la tot felul de probleme și de complicații financiare și etice. Și unde pui capăt? După doi ani, după zece? Aflăm de la doi tineri regizori ce înseamnă asta: Marius Iacob și Monica Lăzurean-Gorgan ne povestesc despre documentarele la care au lucrat 5 și, respectiv 7 ani, despre relația din ce în ce mai strânsă, mai consumantă și mai complicată cu eroii lor, despre dilemele morale dar și despre corvoada de a finanța aceste proiecte nebunești într-o epocă a fragmentarului și a deficitului de atenție. „Al cui este filmul ăsta:?” se întreabă doi regizori nominalizați la Oscar, specializați în documentare longitudinale și mai ales, în fina artă de-a construi relații bazate pe încredere cu personajele lor. Alecu Solomon e alt cineast care face lucurile pe îndelete (lucrează deja de 5 ani la mult așteptatul său film), dar acum a găsit timp să scrie și o carte. Pentru că e rară și bună, am citit-o pe nerăsuflate. Primul nostru număr virtual le este dedicat documentariștilor a căror pasiune și dedicație frizează sacrificiul.