Caravana Docuart - Bucureşti - 15-16 iunie 2017

Documentare despre necuvântătoare care spun mai multe despre oameni: povestea pinguinilor premiată cu Oscar şi elefanţii din primul clip YouTube din istorie

Drumul lung şi neobosit al pinguinilor, viaţa nevăzută a insectelor, delfinii în toată măreţia lor sau pasiunea stranie şi devorantă a unui om pentru urşii grizzly   sunt poveşti în care nu se pune nicio secundă problema naturaleţii personajelor, dar în care chestiunea scenariului este esenţială.

Totul se desfăşoară în faţa ochilor creatorului de documentar cu animale, dar punctul esenţial este unghiul de abordare şi durata demersului de a urmări cum se dezvoltă povestea.

În esenţă, filmele despre animale sunt poveşti despre valori profund umane. În 2006, la primirea premiului Oscar pentru “cel mai bun documentar”, unul din realizatorii “March of the Penguins” a fluierat un “mulţumesc” în limba “pinguină” şi a dedicat filmul copiilor care, la împlinirea vârstei adulte, ar putea schimba politicile de protejare a mediului.

Calea împăratului / March of the Penguins (regia: Luc Jacquet, 2005)
Calea împăratului / March of the Penguins (regia: Luc Jacquet, 2005)

În contextual actual, multe din documentarele despre animale au ca temă sau ca scop conştientizarea în ceea ce priveşte politicile de mediu, pe scurt cu mesajul : “Vedeţi aceste maiestoase creaturi? Ar fi bine să fie aici şi peste 100 de ani”. Alteori, documentarele de acest gen spun povestea animalelor şi a “oamenilor lor” – cei care s-au dedicat pentru ele. “The Cove”, un documentar despre delfini, spune, în fundal, povestea lui Ric O’Barry, care şi-a dedicat viaţa protejării acestor mamifere.

Dar mesajele serioase pot fi înlocuite, în acest gen de documentare, cu un spirit ludic dus la extrem, cum este cazul în “Green Porno” – un film despre viaţa sexuală a insectelor, realizat de Isabella Rossellini.

Green Porno (2008)
Green Porno (2008)

Animalele – totem şi potenţial viral pe Internet

Întâmplare sau nu, primul clip ce a lansat, practic, canalul YouTube, a fost realizat la zoo şi a fost încărcat pe 23 aprilie 2005. Autorul clipului, aflat în prim-plan, spune, în înregistrarea „Me at the Zoo”: “Ce e interesant este că aceste fiinţe au trompe foarte, foarte mari. Cam asta e tot ce ar fi de spus”. În peste 10 ani de la primul clip pe YouTube s-a produs o adevărată revoluţie în media electronice cu efecte mai mult sau mai puţin previzibile. Probabil, unul din aspectele la care nu s-ar fi gândit nimeni în acest context a fost fenomenul de filmuleţe virale cu animale – animale care fac lucruri trăsnite, animale abandonate care au fost salvate, animale care au scăpat oameni de la  moarte.

Un lucru ce ar merita cercetat ar fi motivul pentru care un om cu repere serioase, poate şi fără cine ştie ce simţ al umorului, s-ar uita, în “loop” la un filmuleţ de două minute cu un ciobănesc german care ajută un pisoi de o palmă să urce scările.

Probabil aşa cum tinerii indieni americani firavi descopereau că animalul lor totem este ursul, aşa şi unii birocraţi scorţoşi au descoperit pasiunea pentru filmuleţele de două minute cu animale care fac lucruri amuzante.

Dar faptul că imaginea în sine a animalelor este o “acroşă” e departe de a fi o garanţie pentru munca documentariştilor. Dimpotrivă, tocmai pentru că povestea este atât de naturală şi se desfăşoară în propriul ritm, chestiunea arzătoare în ceea ce priveşte crearea filmului este legată de scenariu şi de tehnica de filmare. Dacă răspunsul pentru “De ce fac eu filmul acesta?” este doar “Să arăt cum trăiesc girafele/babuinii/pinguinii”, demersul este ca şi îngropat.

“Viziune, răbdare şi montaj la superlativ” ar trebui să fie cuvintele esenţiale pentru orice creator de film, dar cu atât mai mult pentru creatorul de documentare ce au ca subiect lumea animalelor.

O selecţie a criticilor a filmelor esenţiale cu şi despre animale dezvăluie teme diferite, de la ecologie, la obsesie pură, la contemplare prin metode numite de americani, “state of the art”. Evident, comentariul semnat de Sir David Attenborough nu are cum să lipsească în amplele serii BBC.

Câteva producţii esenţiale în domeniu:

Grizzly Man (regia: Werner Herzog, 2005)
Filmul este povestea emoţionantă a activiştilor Timothy Treadwell şi Annie Huguenard, care au fost ucişi în octombrie 2003, în Alaska, unde locuiau printre urşi grizzly.
Filmul este un studiu al relaţiei dintre oameni şi animale.

GRIZZLY MAN Trailer

Calea împăratului (March of the Penguins) (regia: Luc Jacquet, 2005)
Filmul prezintă călătoria anuală a pinguinilor imperiali, în timpul iernii din Antarctica. Echipa de realizatori a petrecut un an pentru a documenta această poveste, în condiţii de frig extrem, care le permitea realizatorilor să petreacă doar câteva ore în exterior.

THE COVE Trailer

Winged Migration (regia: Jacques Perrin, Jacques Cluzaud, Michel Debats, 2001)
Prin intermediul unor tehnologii de ultimă generaţie, documentarul prezintă obiceiurile de migrare ale păsărilor, incluzând imagini realizate la înălţime şi un montaj spectaculos.

WINGED MIGRATION Trailer

Planet Earth (mini-serie BBC, începută în 2006; lectura: David Attenborough şi Sigourney Weaver – varianta pentru SUA)
Miniseria de 11 episoade, premiată cu Emmy a fost filmată cu 40 de echipe, în 200 de locaţii, timp de cinci ani. Producţia prezintă specii pe cale de dispariţie şi animale care se luptă pentru supravieţuire. În spatele unor imagini spectaculoase este transmis mesajul că este urgent ca oamenii să facă mai mult pentru a apăra ecosistemul.           

PLANET EARTH Trailer

 

Titlu radiodocumentrar