Păstorel Teodoreanu a fost cel mai îndrăzneț și spumos epigramist român. Era un boem pasional: detesta politicienii înfumurați, poeții lingăi, bolșevicii patibulari, arta pretențioasă dar, mai ales, era dușmanul înverșunat al lui Iorga și al sprițului. Iubea vinul bun, mâncarea fină, cozeria animată, crâșmele sordide, femeile frumoase.

Păstorel Teodoreanu (pe numele său real-Alexandru Osvald Teodoreanu) s-a născut la Dorohoi în 1894. Fratele său a fost un alt scriitor și avocat faimos, Ionel Teodoreanu. De-a lungul timpului acesta a fost avocat, scriitor, gastronom, oenolog, iubitor şi degustător de vinuri şi coniacuri fine, traducător, scandalagiu limbut și deținut politic. Nonconformist și versificator miștocar până la moarte. A trăit în perioada de aur a pamfletului și pana lui ascuțită nu s-a potolit nici după venirea comuniștilor.

Prezentat de Virgil Aioanei

Cofinanțat de AFCN și MCIN