Trupa Subcarpaţi colaborează la o piesă cu meşterul popular Adrian Mihaiu, la casa acestuia de la ţară. E pretextul simplu, dar suculent, al acestui documentar de jumătate de oră. Şi parcă procesul creativ n-a fost niciodată mai rustic, mai bucolic chiar şi mai apetisant. Poate pentru că regizorul care îl documentează, Max T. Ciorbă, a făcut acum câţiva ani 100 de movile, un excelent „rockumentar” românesc, o explorare exuberantă a felului în care folclorul influențează rockul de azi, de pe ambele maluri ale Prutului, dar și o călătorie muzicală, cu influențe antropologice, în căutarea autenticității și a unității. Acum tot muzica, tradiţia şi autenticitatea îl interesează, însă călătorim mai puţin: de fapt, suntem practic gazdele locuinţei de la ţară a meşterului popular Adrian Mihaiu, aflată într-o zonă de poveste a Prahovei de la poalele Ciucaşului, în satul Chiciureni, din comuna Măneciu. Acolo, Bean şi restul trupei petrec câteva zile scăldate în soare, discută despre urdă, cântă din suflet, mănâncă bine, ajută la strânsul fânului, iar gazda îi învaţă cum să ţină coasa, le face mămăliga la ceaun sau le arată cum se meştereşte un caval. Mihaiu e un exemplu admirabil de talent natural, rezilienţă şi dragoste de folclor: din cioban, a devenit făuritor de instrumente de suflat. Primul fluier şi l-a construit “după ureche”, pentru că îi intrase în sânge sunetul. Acum are fluiere, cavale, tilinci, cimpoaie şi buciume făcute de el. Între rapsod şi trupă e o complicitate evidentă, mult respect şi chiar afecţiune: colaborarea decurge cu o modestie şi lejeritate impresionante, de ambele părţi. Cei de la Subcarpaţi ştiu să se pună în paranteze: fără vanităţi de vedete, se integrează firesc în peisaj şi în universul uman bogat al gazdei lor. Iar regizorul surpinde perfect sentimentul intens şi luminos al acestei intimităţi creative între spirite iubitoare de tradiţie.

Finalul e memorabil: rezultatul muncii lor ne este dezvăluit în superbul decor al barajului Măneciu. Nu rataţi acest documentar solar, plin de etos popular, pe care-l puteţi vedea în cadrul Caravanei Docuart.

Un avertisment, însă: vă va stârni pofta de mâncare curată şi de muzică adevărată.