Nu știu dacă ați mai văzut documentare făcute după wikipedia, dar e probabil o nouă specie și nu ar trebui să treacă neconsemnată. Cel mai recent film al celebrului regizor Adrian Popovici e un documentar finanțat de CNC și TVR, despre Maria, Regina noastră. Cu doi naratori din off, o voce masculină care ține structura filmului și o voce feminină care o impersonează pe Regina Maria, cu texte din jurnalul ei, parcurgem viața (mai mult cea personală și mai puțin pe cea publică) a soției lui Ferdinand.
Într-o primă fază sîntem asaltați pînă la confuzie absolută cu nume și ranguri ale familionului regal, de viță nobilă, din care se trage Regina Maria. Veri, unchi, bunici și părinți – toți o castă specială, cvasi-endogamă, căreia i se cuvin ținuturi, țări, bogății și popoare pe care să le stăpînească. Nu contestă nimeni în film acest fapt (post-istoric, ce-i drept), nu vedem nicio critică la adresa Reginei și a domniei sale. Firește, miza e alta, o încercare autobiografică “ca la carte”, la propriu.
Ca sursă de imagini, filmul lui Popovici e o însăilare pe alocuri reușită de fotografii de familie și tablouri ori, mai aproape de epoca noastră, înregistrări video cu figurile menționate în voice-over, dar printre care apar și un fel de stock videos, footage realizat uneori de-a dreptul amatoricește (precum cadrele din mînă din Malta, unde familia Reginei a petrecut cîțiva ani) și care uneori se repetă deranjant, putînd observa relativ ușor un cadru care apar de vreo 3 ori, de exemplu.
La mai bine de jumătate de secol după dispariția Mariei, Regina noastră, pare ciudat că nu aveam deja un documentar cvasi-encomiastic despre personalitatea ei și în loc să găsim un moment oportun pentru o abordare critică a vieții și domniei sale pe tronul României, trebuie să bifăm mai întîi versiunea “oficială”. Remarc acest lucru nu din perspectiva unui detractor al monarhiei, ci a unui simplu spectator, vag avizat de parcursul politic al Casei Regale române la începutul sec. al XX-lea, și care a găsit totuși destule informații noi în acest film.
Informații pe care, însă, le-ar fi putut culege și de pe wikipedia sau lecturînd cărțile publicate deja despre Regina Maria. Aici ar fi o primă problemă cu filmul lui Adrian Popovici. Efortul de popularizare a unui episod sau personaj istoric nu mai este de apreciat în momentul în care timpul necesar pentru familiarizarea pe un subiect e mai scurt cînd ai wikipedia la îndemînă, în comparație cu mersul în sala de cinema. Sigur, filmul își păstrează un rol educativ, dar dacă tot facem astfel de demersuri, poate ar fi fost mai valoros din punct de vedere istoric și de asemenea pentru dezbaterea din spațiul public să punem într-un anumit context cine a fost personajul istoric, să dezbatem “bune și rele”, să vedem mai multe puncte de vedere – practic, să oferim valoare adăugată acestui subiect. Asta lipsește cu desăvîrșire din filmul lui Adrian Popovici și din păcate estimăm că lungmetrajul va avea ecouri limitate (și) din acest punct de vedere.
