“O cameră de luat vederi e amplasată într-o curte unde se vând vechituri: copiii gesticulează și pun mâna pe lucrurile prăfuite, adulții observă de la distanță. Există în acest moment și autenticitate, dar și incitare. Mare parte din ce vede camera a fost creat. Ceva de genul acesta se întâmplă în Grey Gardens, unde aparatul de filmat a fost plasat nu într-o curte, ci într-o reședință decăzută din East Hampton, unde locuiesc  două femei reclusive, adorabile și profund chinuite. Ele se numesc Edith Bouvier Beale, de optzeci și ceva de ani și Edie, fiica ei de 50. E vorba de mătușa și de verișoara lui Jacqueline Onassis. Aceste două vieți tainice și torturate, care și-au construit o carapace infestată cu mucegai și cu pisici, sunt puse sub scrutin de Albert și David Maysles. Ei redau de-a dreptul fascinant ciclul bolnav de atașament și de tensiune, rutina mizerabilistă din casa mare și ruinată, felul în care cele două își apasă una alteia pe rănile psihice. Camera e mereu prezentă, ca și regizorii din spatele ei, iar efectul e similar cu aprinsul luminii într-o cameră întunecată și plină de molii- aceasta apar instantaneu la vedere, agintându-și aripile.”
Simon Crust

“Sunt modele Andy Warhol și personificarea burgheziei decăzute. Acestă pereche excentrică și profund disfuncțională ce trăiește pe un domeniu părăginit din Long Island este în centrul unui documentar esențial care a însemnat o distanțare importantă și binevenită de filmele de tipul <<musca pe perete>> prevalente în anii ’70. Două lucruri încă mă șochează atunci când revăd filmul – mizeria în care cele două trăiesc, cu pisici care urinează în spatele portretelor sau ratoni care rod mobila- și felul în care arată locul după curățenie.

Reporterul Gail Sheehy de la  New York Times care a vizitat reședința în culmea decăderii sale, în 1971, își amintește că incursiunea a semănat cu o versiune frisonantă a faimosului tur de Casa Albă al lui Jackie Kennedy. Frații Maysles au petrecut un an încercând să le cunoască pe cele două Edie și abia apoi au început să le capteze universul lor straniu, desprins de lume, infestat de degradarea prezentului și de nostalgia extatică a trecutului.  Și ce pereche fac! Prizoniere într-o lume de amintiri și de sic transit gloria mundi, ele amintesc de alte figuri de neuitat ca Miss Havisham a lui Dickens sau de bărâna Miss Coldfield din Absalom, Absalom. Iar farmecul lor camp e delirant: cu cât se ceartă, cu atât seamănă mai mult cu Bette și Joan din Whatever Happened to Baby Jane?
John Patterson