Omul care s-a urcat prima dată pe prima treaptă a podiumului și pentru care s-a cântat întâia dată imnul, s-a numit Iosif Sîrbu. A cucerit aurul în proba de tir, armă liberă, calibru redus, 40 de focuri, poziția culcat, în poligonul Malmi din Helsinki, Finlanda.

Iosif Sîrbu s-a născut în 1925, la Șibot, în județul Alba. Împreună cu familia, s-a mutat la București. A început să fie preocupat de tir la 12 ani și primul antrenor i-a fost chiar tatăl său. Doi ani mai târziu a câștigat “Cupa Orașului București” la categoria elevi. În 1959, devine sportiv legitimat și antrenor la clubul armatei CCA. Conform documentelor descoperite în arhiva CNSAS, la finele anilor 40 intră deja în vizorul Securității, care-i supraveghea foarte atent pe toți care aveau acces la arme, chiar și într-un context organizat, și nu-l va mai slăbi din ochi timp de 16 ani. Sîrbu, însă, își urma pasiunea.

Marele sportiv a avut marele ghinionul să aibă o carieră atunci când România se afla în plină teroare roșie, stalinistă, și a intrat în menghinea poliției politice care nu l-a mai slăbit până la moarte. Abia de curând, în urma descretizării dosarelor Securității și a unui articol amplu, revelator, publicat în Gazeta Sporturilot misterul vieții și morții primului campion olimpic s-a mai limpezit.

Prezentat de Virgil Aioanei

Cofinanțat de AFCN și MCIN