Cu ocazia împlinirii a 6 ani de existență, Teatrul Muzical Ambasadorii aduce pentru prima dată în fața publicului din România, prima adaptare scenică pentru copii după celebrele mituri și legende din Grecia Antică.

Spectacolul „Zeii Olimpului – Prometeu și Focul” este o producție originală, în regia lui Aurelian Horațiu Bîrcă, ce îmbină teatrul, muzica și mitologia într-un demers artistic educațional, menit să readucă la viață poveștile fondatoare ale culturii europene. Premiera Oficială va avea premiera pe 28 septembrie, de la ora 11:00, la Sala Mare a Palatului Național al Copiilor, și este dedicat atât celor mici, cât și părinților și profesorilor care își doresc să le ofere copiilor o experiență culturală valoroasă.

„Zeii Olimpului – Prometeu și Focul este primul spectacol de teatru făcut vreodată în România, care aduce în fata publicului personajele, legendele și miturile Greciei antice. Spectatorii vor face cunoștință cu Zeii celebrului Olimp și vor afla povestea focului, dăruit oamenilor de Titanul Prometeu. Îmbrăcat în forma unui musical, spectacol este unul plin de culoare, ritm si imagini spectaculoase.” declară Aurelian Horațiu Bîrcă, regizorul spectacolului, colaborator al Teatrului Muzical Ambasadorii și în producția Bambi – Povestea pădurii.

Mitologia greacă – o sursă vie de înțelepciune și imaginație

Într-o epocă dominată de tehnologie și informație rapidă, miturile par tot mai îndepărtate de generațiile tinere. Prin acest spectacol, Teatrul Muzical Ambasadorii își propune să readucă în prim-plan puterea educațională și formativă a mitologiei grecești. „Zeii Olimpului – Prometeu și Focul” spune povestea curajosului Prometeu, care a sfidat voința zeilor pentru a dărui oamenilor focul – simbol al progresului, al cunoașterii și al libertății. Tinerii spectatori vor cunoaște celebrele personaje ale mitologiei antice, vor înțelege legătura strânsă dintre zei și muritori și vor descoperi semnificațiile profunde ale miturilor grecești.

Teatrul – spațiu de cunoaștere și dezvoltare a valorilor

Spectacolul este gândit ca o experiență teatrală care îmbină muzica originală, coregrafia, scenografia și jocul actorilor într-o formă accesibilă și atrăgătoare pentru publicul de azi. Povestea aduce în prim-plan teme esențiale precum sacrificiul, curajul, empatia și responsabilitatea față de semeni – valori esențiale pentru formarea caracterului copiilor. „Pentru Teatrul Muzical Ambasadorii, educația prin artă nu este doar o direcție, ci este o misiune profund asumată. Suntem bucuroși să aducem în fața publicului, puse în scenă pentru prima dată în România, poveștile fondatoare ale culturii europene. Este un moment unic, atât în zona educației culturale, cât și în consolidarea rolului Teatrului Muzical Ambasadorii ca instituție de referință în peisajul artistic românesc.” – declară managerul

Teatrului Muzical Ambasadorii, Mihai-Ciprian Rogojan.

Distribuția spectacolului aduce pe scenă un număr impresionant de personaje mitologice, de la Zeus, Hera, Atena și Apollo, până la muritorii care trăiesc consecințele deciziilor zeilor. Publicul va fi astfel introdus într-un univers complex, în care conflictul dintre voința divină și nevoia umană de progres devine o lecție de viață.

Amalia M. Iorgulescu, cronicar, realizează o cronică a piesei de teatru, pe care o redăm mai jos:

O revelație neașteptată!

Recunosc faptul că îmi plac surprizele (cui nu-i plac?), dar sunt o persoană greu de surprins. Nu pentru că le-am văzut pe toate, în niciun caz, ci pentru că așa mi-e firea. Dar atunci când ceva reușește să mă surprindă… e un eveniment important.

Așa s-a întâmplat cu ceva timp în urmă când, întâmplător, am ajuns la avanpremiera unui spectacol pentru copii. O prietenă m-a întrebat dacă aș vrea s-o însoțesc la Teatrul Muzical Ambasadorii, la spectacolul Zeii Olimpului – Prometeu și Focul.

Spre rușinea mea, nu auzisem niciodată de acest teatru, însă titlul spectacolului mi-a atras atenția, așa că am acceptat. Nu știam la ce să mă aștept, dar recunosc că prima surpriză a fost să văd o sală (din câte înțeleg de 700 de locuri) plină până la refuz de copii și părinți. Am realizat atunci că ultimul spectacol pentru copii pe care îl văzusem a fost în urmă cu mulți ani, dacă nu mă înșel la Teatrul Ion Creangă.

Spectacolul a început la ora stabilită, ceea ce în teatrele de azi nu prea se mai întâmplă. Încă o surpriză plăcută.

Ce a urmat însă, mi-a depășit orice așteptare. Mă feresc în general de vorbe mari, dar atunci când e cazul nu mă sfiesc să le folosesc. Spectacolul este o bijuterie. Din momentul în care s-a ridicat cortina și am văzut decorul de un alb imaculat, foarte bine pus în evidență de o retro proiecție, am avut senzația că m-am teleportat într-o altă dimensiune. Am rămas cu această stare timp de o oră și ceva cât a durat spectacolul. Am savurat fiecare moment. Povestea curge firesc, fără artificii inutile și te face să te îndrăgostești din nou de mitologie. Montarea este o combinație, reușită, de teatru, muzică, coregrafie și cadre cinematografice foarte bine integrate de-a lungul întregului spectacol. Decorul și costumele formează imagini desprinse parcă din picturile renascentiste, extrem de bine conturale cu ajutorul proiecțiilor și al luminii. Muzica (din câte înțeleg originală) susține cu succes atât firul dramatic, cât și jocul actorilor.

Distribuția este una numeroasă, ceea ce m-a surprin din nou și am descoperit actori talentați, cu voci excepționale. Cred că acestă trupă ar merita să fie cunoscută. Pentru mine a fost o revelație. Un spectacol omogen, curat, care emoționează. Și nu, nu este un spectacol doar pentru copii. Spectacolul e atât de bine construit, încât l-aș numi unul de – audiență generală. Nu auzisem pănă acum nici de Teatrul Muzical Ambasadorii și nici de regizorul Aurelian Horațiu Bîrcă, dar cu siguranță merită toate felicitările mele.

Într-o lume care alunecă cu repeziciune pe panta superficialității și a gustului îndoielnic, acest spectacol aduce un licăr de speranță în teatrul pentru copii.

În continuare, însuși Aurelian Horațiu Bîrcă ne oferă mai multe informații despre spectol, într-un interviu:

Reporter: Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Horațiu: E complicat. Astăzi mă consider un om care încearcă să se cunoască mai bine, să își înțeleagă propriile trăiri și să învețe din experiențele pe care i le oferă viața. Sunt, pur și simplu, un om în căutare.

R.: Viața ta se învârte în jurul teatrului. De ce teatrul?
H.: Nu pot spune că eu l-am ales sau că teatrul m-a ales pe mine. Cred că ne-am întâlnit la jumătatea drumului.

R: Și ce te face să rămâi în teatru?
H.: Pentru mine teatrul e o formă de explorare. Îți dă șansa să scoți la suprafață lumi ascunse în tine. Toți avem în noi resurse nebănuite, dar timpul ne obligă să alegem o singură cale. Actorul, însă, e mereu altcineva. Fiecare rol înseamnă o viață diferită. Regizorul, la rândul său, trebuie să lase totul să treacă prin el pentru a putea da mai departe publicului ceva viu și autentic. E un proces intens, aproape nebunesc, dar din el se naște unicitatea.

R.: Sună fascinant, dar și obositor.
H.: Așa este. Tocmai pentru că e atât de solicitant, momentele cu adevărat magice sunt rare. Dar atunci când apar, sunt de nedescris.

R.: Cum ai făcut trecerea de la actorie la regie?
H.: Am terminat actoria în 2000, dar n-am profesat. În 2001 am plecat din țară. Cred că dorința de a regiza era acolo dintotdeauna, doar că nu eram conștient. Am înțeles abia în 2015, când am montat primul spectacol în România. Apoi am urmat regia la UNATC, unde am făcut și licența, și masterul.

R.: Cum alegi textele pe care vrei să le pui în scenă?
H.: Mă las condus de reacțiile mele interioare. Dacă un text îmi trezește ceva, atunci acel „ceva” devine începutul unei povești. Mai întâi apare ideea, apoi cuvântul și, în final, spectacolul.

R.: Ai făcut multe spectacole pentru copii. Cum a început această direcție?
H.: Dintr-o aparentă întâmplare. În 2015, când m-am întors în țară, am văzut câteva spectacole pentru copii și am rămas surprins de cât de prăfuite erau. Copiii sunt extrem de inteligenți și mi se părea nedrept ca ei să fie tratați cu superficialitate. Atunci am simțit că trebuie să intervin. În 2016 am montat Lampio și grăuntele de lumină, care se joacă și astăzi.

R.: Care crezi că e cheia succesului în teatrul pentru copii?
H.: Îl tratez cu aceeași seriozitate ca și pe cel pentru adulți. Diferența e doar în temă, nu în proces. Mai cred că nu trebuie să uităm de părinții care vin cu copiii la spectacol – și pentru ei spectacolul trebuie sa fie captivant. În plus, pentru mine claritatea mesajului e vitală. Inovația e bună, dar fără mesaj, totul rămâne gol.

R.: Ce rol are teatrul pentru copii în educația lor timpurie?
H.: Un rol uriaș. Copiii descoperă și înțeleg mai bine viața prin povesti. Teatrul are responsabilitatea de a educa micii spectatori nu doar de a distra superficial. Educația rămâne nucleul.

R.: La ce lucrezi în prezent?
H.: La un proiect de suflet – o trilogie despre mitologia greacă. Prima parte, Prometeu și Focul, a avut deja avanpremiera la Teatrul Muzical Ambasadorii. În momentul de față lucrez la următoarele două spectacole din serie.

R.: Ce mesaj ai pentru spectatori, la final?
H.: Să nu-și piardă niciodată curiozitatea.