De când mă știu mi-a plăcut enorm să citesc, să învăț fel de fel de lucruri din domenii foarte diferite, să-mi pun întrebări cu privire la viață și la oameni. În materie de film cred că voi învăța la nesfârșit, nu e un domeniu care să aibă trasate limite clare, ceea ce mă încântă cu atât mai mult. Devenirea pentru mine este o prioritate, iar căutarea drumului acestei evoluții profesionale dar și personale este o aventură la care nu aș renunța pentru nimic.

Am terminat o facultate de film, un master în același domeniu, cursuri de pictură, fotografie, retorică, diplomație, am început de curând să studiez pianul. Cele mai multe cursuri la care am participat au fost în domeniul filmului: Documentary in Europe (Italia), Maia Workshops (Italia), Docstories Black Sea, IDFA Academy (Olanda), Aristoteles Workshop (România), Looking China (China), Go Short Campus (Olanda), Training Ground FEST (Portugalia) etc. La cele mai multe dintre ele am dezvoltat un proiect propriu, majoritatea având si o parte teoretică foarte bine documentată, prezentată de traineri cu șarm, care te inspirau pur și simplu.

Mergi așadar la un atelier de film în primul rând pentru că te vor inspira enorm, pentru că vei cunoaște profesori remarcabili (un Thierry Garrel plin de forță de la Aristoteles Workshop, un foarte sensibil Alejandro de la Fuente de la Maia Workshops, un bun sfătuitor ca Ove Jensen de la Matchmaking Bardonecchia etc) – o serie de cineaști deopotrivă consacrați și dornici să te sprijine în demersul tău, și care, surpriză, nu te uită nici după ce trec anii, care îți răspund cu delicatețe la scrisorile tale pline de îndoieli cu privire la proiectele curente.

Mergi la un atelier de film pentru că vei cunoaște tineri ca și tine, uneori din alt colț de lume, care împărtășesc aceeași iubire pentru film. Personal, sunt curioasă de cum rezonează poveștile mele în sufletele oamenilor de pe tărâmuri îndepărtate, cu pregătiri diferite de ale mele, cu un bagaj cultural diferit de al meu. Așa am ales de exemplu să mă înscriu la rezidența din China, unde a luat naștere Stories in tea cups.

Consider că este foarte important să-ți învingi propriile frici, ele ne pun bariere când ne este lumea mai dragă. M-am înscris și la ateliere de care mă temeam, cum ar fi Maia Workshops, întrucât este un program dedicat tinerilor producători din Europa, dar mi-am dorit totodată să înțeleg mai bine producția de film la nivel european.

Mersul la un atelier de film în România și nu numai, îți oferă vizibilitate. Oamenii ajung să știe de tine și de proiectele la care lucrezi. Personal am avut de câștigat și în această direcție. Pentru că mi-a văzut prezentarea de la un workshop, cineva m-a recomandat să lucrez la un documentar al unei regizoare croate. Apoi, o rusoaică a fost impresionată de materialul vizual pe care l-am prezentat, încât m-a propus Casei Centrale a Artiștilor de la Moscova, unde ulterior am și expus. La fel s-a întâmplat în Torino, unde cineva m-a recomandat ca tânăr artist unei galerii de artă.

Cred că depinde foarte mult de noi înșine, cât de mult putem obține de la un curs anume, cât de deschiși suntem către ceilalți și ce înțelegem și cum ne simțim noi și ce învățăm din întâlnirile cu ceilalți. Cred că pot fi și experiențe mai puțin folositoare, care ne pot dezamăgi. Trebuie să citim mai mult despre un program înainte să ne înscriem, să vorbim cu participanții fostelor ediții. Un trainer notoriu nu înseamnă neapărat că poate avea și un program bun. Din păcate în domeniul nostru am întâlnit și oameni orgolioși, care acționează pentru imaginea proprie și nu pentru că simt dăruirea ca dascăli. Cred că cele mai bune programe de film la care am participat au avut de fapt cei mai buni și generoși directori de programe, pasionați de film, iubitori de oameni. Cu prietenie și iubire poți clădi ceva temeinic, cu orgoliu ce clădești mai devreme sau mai târziu se năruie; totul se observă în timp. Aceasta e legea principală după care mă ghidez la propriile programe pe care le organizez ca trainer sau coordonator.

N-am avut întotdeauna bani să urmez cursurile pe care mi le-aș fi dorit, dar investesc mult în educația mea și în ceea ce consider că mi-e prielnic în devenire. Nu știu de unde avem credința aceasta că pentru educație nu trebuie să investim, până la urmă investim doar pentru sănătatea noastră intelectuală și morală. De multe ori am solicitat burse de studiu și de cele mai multe ori le-am și obținut. Cred foarte mult în faptul că dacă îți dorești ceva cu toată inima, iar oamenii văd pasiunea și forța de care dispui, până la urmă îți vor face loc sau vei găsi calea potrivită ca lucrurile să se întâmple.