“Ghid de conversație pentru mecanica unităților metrice vizuale”, acestea ar fi cele opt cuvinte prin care aș reda povestea expoziției Deviation.Line.Pink…Black Square. O expoziție, asemenea unei pagini de dicțonar de semne în care sunt redate vizual sensurile binomul linie (linea) – idee(eidon)|structură| suprafață. La prima vedere proiectul propus de Claudia Brăileanu cere un tip de citire pur matematic. Instinctiv privitorul caută o ecuație generală capabilă să definească traiectoria unei linii mentale care delimiteză suprafețe imaginare în spațiul expozițional, care  contureză arii de conținut, care definește perimetre plastice abstracte. Aparent fără un mesaj narativ, fără o  cronologie de lectură, lucrările, asemenea unor mase cromatice care levitează vertical impun o metrică stabilă de citire, aproape clasicizantă; mai exact, aceste suprafețe structurale sunt decodate printr-un proces de descompunere/ de-geometrizare care aduce în prim plan linia continuuă sau segmentată, adminensională sau dimpotrivă perfect măsurabilă, linia de forță a acestei expoziții este obținută aproape matematic din intersecția  a două sau mai multe surprafețe. Ce este remarcabil în lucrările parte din această expoziție constă în faptul că linia generează un câmp de forță care structurează, deformează sau deviază compoziția; și astfel poate fi observată / imaginată o rețea internă a lucrărilor asemenea liniilor unui câmp magnetic, care indiferet de dinamica nucleului se va redimensiona/ rearanja în acord cu pattern-ul inițial.

Lucrările duc privitorul către un spațiu cu mecanică poetică, există în aceste compoziții linii poetice care redau combinații de fraze și sintagme vizuale care comunică emoții fie strict la nivel estetic, fie dau un impus privitorului în declanșarea unui proces de esențializare (proces care se desfățoară simultan cu acela de descopunere la  nivel vizual a elementelor plastice ale compozițiilor), proces care pune individul din fața lucrării în tensiune cu sine. Faptul că linia devine parte morfolgică a unei fraze plastice acesta  dobândește abilitatea de a genera un tip de filiație emoțională – linie de descendență a emoțiilor, trăirilor experimentate pe durata acestui proces de translație din câmpul vizual în cel lingvistic.

Fie că analizăm compoziții acatalitice sau hipercatalitice acesată structură poetică are o metrică uniformă, monumentală, așa cum am mai spus, aproape clasicizantă. Structurile plastice sau semantice ale lucrărilor înghit sunetul, ele au propriul ecou mut care se transformă în vibrație.

De fapt, “Ghiul de conversație pentru mecanica unităților metrice vizuale” învață privitorul  sintagme și pattern-uri de exprimare vizuală a emoțiilor .

“În viziunea mea, structura/patternul devine conținut. Reprezint tipare pe care apoi le distorsionez prin diferite tehnici insinuând deviații de la ordinea “firească” a lucrurilor, deviații care conduc spre o întoarcere la individual – la linie – prin retrasarea/redesenarea compoziției generale a lucrărilor” (Claudia Brăileanu)

“Lucrările Claudiei Brăileanu vorbesc despre o estetică mecanică, ce are la bază elemente ce vin din structura matematică, aparent inflexibilă, tehnică, plină de semnificații “rigide”. Linia, ca element primordial al tehnologicului, devine subiect și obiect al construcției oricărei imagini; ea este cea care unește două puncte, două stări. […]

Pattern-urile sunt experiențe formale, fiecare om trăiește cu tipare comportamentale, sociale, emoționale – iar dialogul propus este unul formal. Să ne gândim că prin estetica tehnică a unei linii, devenită pattern, putem comunica experiențele noastre. Putem vedea o linie, o putem înțelege, dar putem să și comunicăm prin ea. “(Eugen Rădescu, curator)

Expoziția curatoriată de Eugen Rădescu poate fi vizitată până pe data de 6 octombrie 2017 la Galeria Mobius| www.mobius-gallery.com.