Am văzut zilele trecute comunicatul Secției Parchetelor Militare care „a dispus în cauza cunoscută generic sub denumirea «Dosarul Revoluției», extinderea urmăririi penale, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanității.”
Unii zic, printre care și maestrul Ion Cristoiu, că „…În mai multe rînduri am scris și am zis că Redeschiderea Dosarului Revoluției pentru perioada 22 decembrie – 27 decembrie 1989, intrată în Istorie drept cea a fenomenului terorist, e o cotitură istorică. Pentru prima oară după 26 de ani, se recunoaște oficial responsabilitatea noii conduceri a țării pentru Măcelul terorist. ” – Ion Cristoiu blog, Gîndul de joi, 3 noiembrie 2016.
Și mi-aduc aminte că la 1 martie 1999, apărea un comunicat prin care procurorii militari au identificat mai multe persoane – militari şi civili – care, în timpul revoluţiei din decembrie ’89, făceau parte „dintr-un anumit grup de putere, care a creat diversiunea cu teroriştii, pentru a putea stăpîni situaţia.”
Și mi-aduc aminte că în 10 martie 1999, într-o miercuri, la ora 21:00, am prezentat pe TVR 1 un film documentar: „Vreau rația mea de adevăr”. Și de la început spuneam, în continuarea citatului de mai sus: „Dacă citim cu atenţie această ştire, nu putem ajunge decît la o singură concluzie: Procuratura a înţeles, în sfîrşit, că în Decembrie 89 a fost o lovitură de stat. Şi nu una normală ci una militară. Pentru că (Parchetul militar dixit) „aceste acţiuni ale aşa-zişilor terorişti nu trebuiau decît să justifice manevre militare de apărare a unei noi puteri instalate printr-o lovitură de stat mascată într-o revoluţie.”
Am găsit, la începutul comentariului, un nume acestei găști, nume care a făcut carieră:
„Astăzi nu o să punem întrebări. O să încercăm să răspundem la o parte dintre ele. De nouă ani de zile România este condusă, invizibil, de o STRUCTURĂ. STRUCTURA n-are partid. Sau n-are numai un partid. Ea este formată din cîţiva oameni cu relaţii ca o pînză de păianjen care duce în toate terminalele puterii. Ei sînt prezenţi, fizic şi psihic, printre noi, îi vedem la televizor, ne întîlnim cu ei pe stradă, sînt în paginile ziarelor. Teoretic, poate fi oricine: în diverse posturi-cheie din structurile administrative, în justiţie, în structurile militare, în structurile politice. În orice caz, sînt specialişti în diversiune şi dezinformare.”
Iată că nu e prima dată când procurorii militari vorbesc de crimele de după 22 decembrie 1989. S-a întâmplat și în martie 1999. Și au trecut 17 ani și nu s-a întâmplat nimic. Așa cum nu cred că se întâmpla ceva astăzi. Iată, comunicatul din 1999 s-a uitat. A rămas acest film pe care vă rog să-l vedeți acum, aici, și apoi să citiți continuarea acestui articol.
»Vizionează documentarul integral«
Ce s-a întâmplat după difuzarea filmului.
Am avut o vizionare de trei ore cu George Borcescu, șeful meu de atunci, investigator puternic și știutor al fenomenului din 1989. Trei ore pentru că atunci când afirmam ceva grav, el punea stop și eu trebuia să justific de ce spun asta și pe ce mă bazez. Niciun fel de cenzură. Absolut normal. Se difuzează. Joi, a doua zi, nimic. Doar o reluare care a avut mai multă audiență decât difuzarea de aseară. Vineri a început viscolul, în plin martie.
Ziarul „Adevărul” a dat tonul. Constantin Pavel îmi povestește, de fapt, filmul:
„La Televiziune se trage!
Miercuri seara, începând cu ora 22:00, TVR 1 a prezentat documentarul „Vreau rația mea de adevăr”. În general, o jumătate de adevăr poate fi mai periculoasă decât o minciună. În cazul de față, rația de adevăr servită de TVR este mai mult decât periculoasă.
Cea mai mare parte a documentarului se ocupă de problema teroriștilor din decembrie 1989. Ideea este foarte clară: teroriștii au fost înființați de așa-numita (în documentar) Structură, care avea nevoie de o baie de sânge pentru a justifica, în ochii poporului, acapararea puterii de stat. Structura s-a folosit de TVR pentru a crea o psihoză generală pentru a da tuturor impresia că Armata se luptă din greu cu teroriștii. Imaginile (unele inedite), însoțite de un comentariu rostit pe un ton alb, îți dau fiori. Generalul Militaru cheamă luptători USLA să apere sediul MapN de teroriști. Luptătorii USLA sunt conduși de colonelul care îl lucrase contrainformativ pe generalul Militaru, bănuit de legături cu KGB. Înainte ca luptătorii USLA să ajungă la destinație, trupe conduse de un anume ofițer… Truțulescu trag asupra MapN, astfel că luptătorii USLA sunt convinși de iminența pericolului. Ajung la MapN și asupra lor se deschide focul. A doua zi, pe lumină, un căpitan MapN le spune civililor că leșurile în uniformă sunt ale luptătorilor USLA, teroriști. Căpitanul știe foarte bune cum îl chema pe șeful USLA-șilor… Cazul Otopeni beneficiază de prezența unui supraviețuitor care, atunci, era soldat în trupele de Securitate chemate să apere aeroportul. Camioanele cu cei chemați în ajutor trec de trei baraje MapN fără probleme, iar apoi sunt întâmpinate cu foc ucigător din toate părțile. Cei care scapă sărind din camioane încep să strige să se oprească focul. Li se spune să arunce armele și căștile și, cu mâinile sus, să înainteze. După ce se conformează somației, asupra lor se deschide iarrăși foc ucigător din toate părțile… Pe imagini filmate atunci (!), auzim o voce care strigă ce câteva ori: ”Aveți grijă la flori”. Care flori, în decembrie? Nimeni nu este auzit ordonând foc! Numai vocea aceea, care se referă la flori, și o altă persoană, care cere o portavoce… Aici și este un cui al procesului Otopeni: că nimeni nu recunoaște că a ordonat „foc”. Oricum, să reținem ceea ce ne amintește comentariul: atunci, la Otopeni, era și un anume Suciu… Să mai reținem, tot din comentariu, că atunci când i se spune că există supraviețuitori, Ion Iliescu se albește. După ce trupele de Securitate sunt ucise, cadavrele sunt duse cu furgonete-taxi. Imagine și sunet din decembrie 89: un taximetrist (în uniformă de gărzi patriotice) care spune că bieții soldați au fost uciși de teroriști libieni și sirieni…
Elementele sunt clare: Iliescu, Truțulescu, Suciu, flori, psihoză – acestea sunt cuvintele-cheie (generalul Militaru fiind mort). Documentarul prezintă, cu subtitlul ”Floare de colț/ Floare de mină” imagini de la cunoscuta aplicație a MapN din județele Harghita și Covasna și apoi de la mineriada din ianuarie (mai ales imagini de la Costești) (subl.mea). Se subliniază că mineriada a cincea a avut loc pe lumină, astfel încât mass-media să poată transmite în voie imagini extrem de potrivite pentru a crea o psihoză. Apoi se trec în revistă inițiativele privind amnistierea militarilor MapN pentru faptele comise în Decembrie 1989. O utilă recapitulare: în decembrie 1989, psihoză, crimă și apoi cererea de amnistie; în 1999, psihoză (exersată de MapN în Harghita și Covasna), armata pregătită să intervină dacă minerii avansau după victoria de la Costești. Și acum, finalul.
Azi, oamenii din Structură se închină la Cimitirul Eroilor, zice vocea; sunt arătați dl. Iliescu, dl. Măgureanu și dl. Emil Constantinescu. Exact cum ați citit: și dl. Emil Constantinescu. Concluzia o poate trage fiecare. Dacă nu reușește să tragă concluzia, i se reamintește că Truțulescu și Suciu au fost implicați în „Țigareta-Otopeni”. Flori în decembrie 1989, flori de colț și de mină peste ani și ani. Chiar nu trageți concluzia?
Ei bine, nu! E adevărat că în decembrie 1989 s-au reglat cu arma unele conturi între generali MapN și Securitate. E adevărat că, atunci, MapN a fost pus să se lupte cu Securitatea în beneficiul oricui, numai în beneficiul poporului nu. E adevărat că, acum, oameni importanți din MapN se ascund în spatele prestigiului Armatei când e vorba de file pline de sânge ale lui decembrie 1989. E adevărat că un criminal care încearcă să ascundă crima este în stare de price, mai ales dacă are un impunător grad militar. Se poate însă de aici trage concluzia (așa cum sugerează documentarul) că președintele Constantinescu face parte din Structura criminală care a acționat în decembrie 1989? Sau că, mai rău, președintele Constantinescu apără acum acea Structură? Sau că președintele de acum este cumva prizonier al acelei Structuri? Se poate trage concluzia că premierul Radu Vasile, care a încheiat la Cozia a cincea mineriadă, este membru (sau captiv) al Structurii, din moment ce documentarul sugerează că a cincea mineriadă a fost o punere în scenă comparabilă cu cea din decembrie 1989?
Privind logic, este imposibil de stabilit (chiar și după ce urmărești un documentar realizat de profesioniști ai manipulării) o astfel de legătură. Logica ne mai învață ceva. Ne invață să ne întrebăm: cui servește punerea la zid a d-nilor Constantinescu și Vasile? Mai clar: cine sunt cei mai nemulțumiți de faptul că premierul de acum se numește Radu Vasile? Cine sunt cei nemulțumiți că președintele Constantinescu l-a numit pe Radu Vasile premier în locul altuia? Răspuns: nu opoziția.
„Rația de adevăr” pare, pe lângă minciună, un dar. Problema e că avem de-a face cu un dar otrăvit. În interesul cui?”
Așa se încheie articolul din „Adevărul”. Care nu numai că îmi dă dreptate sută la sută, dar pentru că regretatul ziarist Constantin Pavel scrie: ”Documentarul prezintă, cu subtitlul „Floare de colț / Floare de mină” imagini de la cunoscuta aplicație a MapN din județele Harghita și Covasna și apoi de la mineriada din ianuarie” chiar îi mulțumesc peste ani și mă bucur că mă înnobilează Profesionist al Manipulării. De ce? Pentru că în documentarul meu nu există nicio „imagine de la cunoscuta aplicație a MapN” ci doar de la cele două mineriade din 1999. A căzut pradă demonstrației mele, că ”mineriada” a fost o făcătură sângeroasă, în care 25 de cercetași diversioniști ai Centrului Psihologic al Armatei erau ”mineri” și alți 25 colegi de-ai lor erau „jandarmi”. Iar noi, spectatorii, ne uitam la televizor.
Mă atacă, din ziar, urât și degeaba, maestrul Ion Cristoiu:
„…A considera însă că în acești ultimi zece ani, deși a avut președinți și parlamentari aleși în mod democratic, guverne numite pe baza voinței electoratului, România a fost condusă de un cerc ocult, numit Structura, înseamnă schizofrenie cu acte în regulă. Evident, faimosul documentar prezentat pe postul național de televiziune nu ne spune din cine e alcătuită Structura. Dacă ar fi să credem creierului de bibilică al autorului, Structura e formată dintr-un număr restrîns de oameni…”
Noroc cu premierul Radu Vasile. Domnul președinte Emil Constantinescu, (pradă Serviciului de Protecție și Pază din care 70% erau de la cercetare-diversiune Buzău, conduși de șeful traseelor prezidențiale, col. Gh. Truțulescu), nu mai candidează în 2000, ”învins fiind de Structuri”, cum scrie premierul Radu Vasile în cartea sa, ”Cursă pe contrasens” – Humanitas, 2002, care continuă la pagina 28, astfel:
„În aparență în România sunt mai multe partide, în realitate nu există decât un singur partid, cel al Structurilor, prin Structuri înțelegând matricele sociale alcătuite din foștii securiști și cadrele aparatului de partid comunist. Aceste matrice, veritabile pârghii de putere în organismul societății, au pătruns peste tot, în mass-media, în lumea afacerilor, în rețeaua bancară privată sau de stat, și firește în toate partidele, împrumutând cameleonic chipul ideologiei partidului în care s-au refugiat…”
Iată doi dintre puținii care au înțeles și au acceptat filmul meu, rația mea de adevăr. L-a înțeles și domnul Cristoiu, dar…
Apoi au început să sune telefoanele. Și să apară protestele. Iată-l pe cel al PDSR:
Apoi, ca în tandem, comunicatul MapN:
Și uite-așa, am devenit prima știre din Jurnal. Dumitru Iuga, șef de sindicat și membru în CA al TVR, cu Mircea Radu, prezentator, vorbesc despre mine și viitorul meu, aproape negru. Și datorită mie, sau din cauza mea, se înființează Comisia de Etică și Arbitraj a TVR.
Toate ziarele scriu. Telefoane sună mult, lung, și când răspund se aude doar o respirație ordonată, calmă, răbdătoare.
Mă apără doar puțini, foarte puțini prieteni sau oameni pe care îi cunosc. Printre ei, Claudiu Iordache, de la Timișoara, care scrie un fax președintelui director general al TVR, Cristian Hadjiculea, în apărarea dreptului meu la exprimare și la opinie. Apoi Liviu Ioan Stoiciu, la ziar.
Radu Tudor, colegul meu justițiar de azi de la Antena 3, scrie negru pe alb:
”Ca și în decembrie 1989
Televiziunea Romana manipuleaza opinia publica!
Acesta este titlul unui curajos comunicat al MApN,
care pune la zid TVR pentru o emisiune diversionista
difuzata saptamana trecuta
Ministerul Apararii Nationale a remis presei un comunicat privind un material difuzat de TVR in seara zilei de 10 martie 1999. Comunicatul, curajos si coerent, demasca atitudinea diversionista a TVR, care a dorit prin emisiunea respectiva sa arunce vagoane de laturi filmate asupra Armatei Romane si structurilor speciale din Romania. Il reproducem integral. In orice regim politic ce are cat de cat tangenta cu democratia, o emisiune ca aceea din seara zilei de 10 martie nu ar fi ramas fara sanctiuni drastice din partea unui organism cum este CNA, care la noi se grabeste sa sanctioneze televiziuni particulare numai pentru faptul ca isi permit din cand in cand sa fie obiective din punct de vedere politic. Emisiunea difuzata de o televiziune platita din banii publici a fost o mostra de intoxicare si diversiune, un amalgam de nepricepere si talibanism politic, pe scurt, un eseu mizerabil, platit din banii nostri. MApN a avut curajul sa spuna adevarul. Sunt insa alte institutii incriminate in acel material TV care tac malc. Ele nu sunt deranjate de emisiune sau sunt complice, asa cum au facut-o in decembrie 1989 si in multe alte momente dupa acele evenimente?”
În schimb, Bogdan Comaroni, de la ”Ziua”, mă apără.
”Armata declara razboi Televiziunii Romane
Intr-un documentar al TVR s-a apreciat ca teroristii sunt creatia unei anume “structuri” * Acest grup, condus de Ion Iliescu, trebuia sa motiveze preluarea puterii * MApN riposteaza! * Conducerea ministerului se intreaba “daca nu cumva chiar cei care au girat intocmirea si difuzarea materialului respectiv pe TVR fac ei insisi parte din vreo infamanta structura” * Operatiunea “Atentie la flori” – lichidarea elevilor-militari de la Campina * Trutulescu – pion principal in evenimentele din decembrie ’89 * Ministrul ameninta TVR cu CNA
Iata ca tema “teroristilor” din decembrie ’89 contina sa starneasca aprige controverse. Nu demult, seful Sectiei Parchetelor Militare, generalul de brigada Dan Voinea, a declansat ceea ce presa a numit “Operatiunea T”, anume o ampla ancheta ce a condus la ideea ca “teroristii” care au deschis focul in seara de 22 decembrie 1989 ar fi facut parte din trupele de diversiune ale Ministerului Apararii Nationale si care nu trebuiau decat sa legitimeze preluarea puterii de catre grupul Ion Iliescu. In fapt, lovitura de stat. Considerand ca, in fine, dupa aproape 10 ani, Parchetul Militar doreste cu adevarat sa faca lumina in acest caz, ziarul ZIUA a incurajat actiunea, dedicandu-i un “cap de ziar”, pe cat de simplu, pe atat de percutant. “INCEPE!”, am titrat atunci cu gandul la marile dezvaluiri pe care le va afla, pe merit, poporul roman. Tot cotidianul nostru, la putin timp, a mai montat o rotita in mecanismului de aflare a adevarului: “teroristii” au apartinut fostei Directii de Informatii a Armatei (DIA) si trupelor de cercetare-diversiune ale celebrului Batalion 404 de la Buzau, al carui sef era nimeni altul decat locotenentul colonel Gheorghe Trutulescu. In paralel cu dezvaluirile din ZIUA si postul de televiziune national si-a inceput propriile cercetari, demers soldat cu un documentar intitulat “Vreau ratia mea de adevar”. In cadrul acestuia s-au regasit si unele dintre afirmatiile din ziarul nostru, dar si altele pe care si le-au asumat exclusiv reporterii TVR. Unele au avut puterea sa convinga, precum teoria ca lichidarea, la Otopeni, a elevilor militari de la Campina a facut parte dintr-un plan monstruos numit “Atentie la Flori!”. Altele, asemeni legaturilor dintre “Mineriade” si “Tigarete”, ramanand sub semnul intrebarii.
In aceste conditii este, totusi, un mister de ce Ministerul Apararii Nationale a reactionat atat de violent in fata unui documentar care transmitea, in principal, ipotezele pe care Parchetul Militar e chemat sa le descifreze. Pe cine oare sperie atat de mult actiunea Parchetului de a demara ancheta impotriva celor ce au montat lovitura de stat?! Cu atat mai mult cu cat actuala conducere a MApN nu face parte din randul conspiratorilor din decembrie ’89. Fara a incerca sa dam dreptate vreuneia dintre parti, prezentam punctele de vedere ale TVR si MApN, care au declansat un veritabil razboi intre doua importante institutii ale statului. Atragem doar atentia ca acest conflict nu face altceva decat jocul acelorasi KGB-isti care, amagind natiunea cu “teroristi” aflati in solda lor, au preluat in 1989 puterea pentru a o depune la picioarele Moscovei.” – Bogdan COMARONI
Este sesizat Consiliul Național al Audiovizualului. Într-o ședință furtunoasă, (ah, ce mi-ar plăcea să îi citesc stenograma cândva…), Mircea Diaconu, ca în ”12 oameni furioși” reușește, cu Legea în față, să nu fiu deloc sancționat. Cuvântul ”mea” din titlu m-a salvat. ”Vreau rația MEA de adevăr”. O opinie personală, singulară, de jurnalist. Nu vorbeam în numele televiziunii.
Iar cel care îmi dă ocazia unică să mă explic și să explic că în Țara lui Caragiale ironia și bășcălia nu pot fi interzise este Cătălin Ștefănescu, care îmi dă la Cluj, 90 de minute de emisie pe TVR 2, minunata lui emisiune. Și totul se liniștește:
”Cornel Mihalache, cercetat de o comisie TVR
Comitetul Director al Televiziunii Romane s-a intrunit ieri si a decis infiintarea unei comisii care sa vizioneze filmul „Vreau ratia mea de adevar”, realizat de Cornel Mihalache si difuzat pe canalul 1 al TVR, miercuri, 10 martie, la ora 21.00, in cadrul emisiunii „Impact”. Comisia alcatuita din Stefana Bratu, redactor-sef al redactiei emisiunilor pentru sate, Cornelia Radulescu, redactor-sef al redactiei educatie-stiinta si Cristian Topescu, redactor-sef al redactiei sport, va beneficia, din punct de vedere juridic, de consultanta si coordonarea Stefaniei Dutu de la Oficiul Juridic. Pe de alta parte, Consiliul National al Audiovizualului a luat in discutie acuzatiile aduse PDSR si MApN, in urma unei analize serioase a constatat si a facut public faptul ca Legea 48 a audiovizualului nu a fost incalcata, iar filmul a prezentat opinia unui jurnalist. CNA a propus un drept la replica al PDSR si MApN la o editie viitoare. Biroul de presa al TVR, reprezentat de Irina Corbu, precizeaza ca Televiziunii Romane nu i s-a solicitat pana la aceasta data nici un drept la replica. Gabriela Bunea”
”Vreau rația mea de adevăr”. Un documentar de care sunt mândru. O atitudine. Au trecut 17 ani și parcă e făcut ieri. De aceea spun că nu se va întâmpla nimic. Au fost luni de zile când nu vorbea nimeni cu mine. Pe culoarele televiziunii cei cu care mă întâlneam întorceau capul în altă parte și se prelingeau pe lângă ziduri. Iar George Borcescu nu mă lăsa să lucrez. Eu îi ceream să fac orice, un film despre flori, de pildă. Și el spune: ”Flori, da?! Păi tu filmezi o floare, și deschizi și vedem că floarea e pe un mormânt din cimitirul revoluției… Stai liniștit.”
În octombrie m-a chemat și am avut liber să fac orice, dar absolut orice pe tema decembrie 1989. Drept pentru care am făcut un documentar mult mai rău: ”Dulce ca sângele e glonțul patriei”. Din două motive: Gelu Voican mi-a spus, într-o lungă discuție telefonică nocturnă, mai în glumă mai în serios, că e pregătit un glonț și pentru mine. Al doilea este un diabet căpătat în august 1999, pe fond nervos. Și ăsta nu se mai întoarce la zero cu toate comunicatele Procuraturii Militare, în care eu chiar nu mai cred, chiar dacă sună așa:
”2 noiembrie 2016
Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracțiunii contra umanității prevăzute de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal”.
