Claudiu Mitcu: Sorin Luca este regizorul acestui film (Imagini din vis) și mi s-a părut ok să respect decizia lui de a-l termina atunci când și-a propus el să îl termine. Cumva, filmul a fost terminat când personajul principal, Rodion, a început să își reia activitatea concertistică. Din ce am înțeles de la Sorin, cam ăsta a fost și punctul pe care voia el să îl atingă – punctul final. Rodion face parte din promovarea filmului și filmul îl promovează pe Rodion. Cele două proiecții, una de la TIFF și alta de mâine din Germania, sunt cumva la pachet, și cea de aici de la festival.

Așa gândisem povestea, să îl aducem pe Rodion și să aibă loc proiecția în prezența lui, după care să aibă un concert sau o întâlnire cu publicul. S-a ivit această propunere din Germania și am căzut cu toții de acord că pentru el e o ocazie destul de bună să cânte în Berlin. Aici în Bucuresti șansele de a îl vedea curând sunt mult mai mari.

Am respectat conceptul. Din punctul meu de vedere, aș fi simțit nevoia să văd încă două, trei minute la final cu ce se întâmplă acum cu el. Dar am respectat 100% decizia regizorului cu care sunt prieten, apreciez foarte tare munca lui. Se simte răbdarea și îmi dau seama cunoscându-l pe Rodion că a avut nevoie de mult timp ca filmul să arate așa.

Atât timp cât nu m-a găsit acest subiect pe mine înseamnă că l-a făcut cine trebuie.

În momentul ăsta sunt în postproducție cu 2 documentare pe care le termin în 2017, până spre jumătatea anului. Merg în paralel cu amândouă. De obicei, în ultimul timp m-am întins pe niște ani destul de mulți cu documentarele. Am ales niște subiecte care nu s-au făcut rapid, au fost documentare care s-au întâmplat în niște ani. Automat, aveam timp să mă ocup și de partea asta. Deci, le fac în paralel și nu sunt singur. Sunt împreună cu mai mulți la We are basca, munca ne este împărțită. Ce e frumos la noi e că suntem mai mulți care citim proiectele acestea. Ioachim Stroe, Robert Fița, Cătălin Cristuțiu. Ne vin proiectele, le citim și apoi povestim. Ajungem toți la o concluzie. În ultimul timp am avut noroc, șansă, nici nu știu ce să zic, am ales bine. Toate proiectele au luat viață. Circulă în festivaluri, în televiziunile de specialitate.

Mai am un alt documentar pe care eu o să îl regizez cu o altă casă de producție. Am intrat în faza de preproducție, pregătim toată povestea. Avem prima filmare în această toamnă. Se vor întinde filmările pe tot anul viitor. În 2018 va fi terminat. Împreună cu Ileana Bârsan și Ilinca Micu scriu la alt proiect pe care o să îl depunem la CNC. Cam așa funcționez.

(Despre documentarul românesc)

Mi se pare că și-a câștigat o piață. Mi se pare că în ultimii 5 ani a început să fie luat în considerare, dar acum ca să îmi spun păs direct… la acest concurs al CNC-ului din toamna asta, documentarul e cumva dat la o parte, iarăși. Pentru că s-a dat un regulament, cine face lungmetraj ficțiune, și sunt foarte mulți care au făcut și au luat premii ca producător, pot să puncteze cu acele lungmetraje de ficțiune, spre exemplu, cu care au luat premiu la Cannes sau la Berlin. Și eu care sunt nișat pe producție de documentare, automat am un punctaj și o șansă mai mică. În ultimii 20 de ani, doar un singur documentar, al lui Ujică, a fost prezentat într-o secțiune paralelă la Cannes.

Cumva, am avut noroc. Am împreună cu prietenii mei această casă de producție cu care facem și publicitate, lucrăm pentru Discovery. O parte din bani îi băgăm în producțiile astea independente. Apoi, din 7 sau 8 filme, două mi-au fost produse de HBO, la două am luat finanțare de la CNC și restul le-am făcut independent.

Acum pot să spun că am avut niște finanțări în ultimii doi, trei ani, dar în primii 7 când m-am apucat… n-a fost simplu deloc.