10 creatori, 10 interviuri și prea puține întrebări…
Docuart mi-a făcut invitația de a scrie câteva articole în legătură cu domeniul teatral și aproape imediat m-am gândit la o serie de interviuri cu artiști tineri sau mai puțin tineri, la început de drum. În munca mea de regizor și de facilitator artistic în diverse proiecte culturale am cunoscut o mulțime de tineri pe care vreau să-i aduc în atenția dumneavoastră, cu unii am lucrat, cu alții aș vrea să lucrez în viitor. Cu siguranță tuturor le voi urmări munca și vă încurajez și pe voi să o faceți.
Toate interviurile sunt structurate pe patru capitole în care urmăresc devenirea, universul tematic, misiunea artistului și critica socială.
Azi ne răspunde la întrebări o tânără și foarte talentată actriță, proaspăt angajată la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe. Pe Anastasia Ioana Florea am cunoscut-o anul acesta la performance-ul realizat în cadrul proiectului Venus iese din retrograd realizat de Asociația Interact projects. A fost o bucurie să lucrez cu ea și sper la o nouă colaborare cât de curând. E o actriță cu multă sensibilitate combinată cu o mare forță interioară, pe care abia aștept să o văd în spectacolele ei viitoare.
Bună Anastasia, mulțumim că ai acceptat invitația de a ne răspunde la câteva întrebări!
Devenirea
Celina Nițu – Age, sex, location. Cine este Anastasia Ioana Florea? De unde provine câteva cuvinte despre mediul în care a crescut, familie, posibilități, zodie și orice alte aspecte relevante despre ea.
Anastasia Ioana Florea – Anastasia îmi spun prietenii, în familie Ioana dar prefer Anastasia. 🙂 Sunt din București, dar am crescut pe lângă Focșani o bună parte din copilărie. Am 24 de ani și stau în București. Sunt leu, mă simt foarte leu, sunt destul expansiva, impulsiva si vulcanica. Iubesc vara, soarele, caldura. Am o relație sănătoasă cu părinții mei, adolescența fost o perioada stranie poate pe acest plan, dar cred că toți trecem prin asta. Mama e cea mai buna prietena mea și ea e tot leu:). Părinții mei mereu au fost supportive în ce am ales, dar m-au atenționat mereu când a fost cazul.
C.N. – Spune-ne cum a început călătoria ta artistică. La ce vârstă ai știut că începe să se dezvolte o latură artistică care avea să crească artistul și care a fost parcursul tău până în prezent (formal și/sau nonformal)? Ai făcut teatru în liceu? Toată lumea e obsedată să meargă la UNATC și nu întotdeauna e cea mai bună variantă. De ce Sibiu?
A. I. F. – Cred ca atunci cand eram mica eram destul de aeriană și mereu trăiam în mintea mea mult și cred că de acolo s-a născut aceasta latură. Vorbeam mult cu mine, încă o fac. Am făcut cursuri de actorie de mică și cred că mereu am vrut să fiu actriță, evident eram un copil nu știam ce presupune acest parcurs. Îmi plăcea să fiu pe scenă nu-mi puneam prea multe probleme. Am urmat sfatul profei cu care mă pregăteam, Delia Nartea și am decis să dau la Sibiu. A fost bine, multă școală, puțin timp liber și plus că m-a ajutat și în procesul de maturizare. Am plecat de acasă, eram singura, a trebuit să mă descurc. Uitându-mă acum în spate conștientizez că m-a crescut mult acea perioada, cu bune și rele, toate au avut scopul de a mă ajuta în dezvoltarea mea și a fost frumos. Și greu. Și necesar.
C.N. – În viziunea ta, ce este mai exact un artist? Îți aduci aminte cum vedeai un artist/o artistă când erai mică? Ce îl diferențiază de ceilalți oameni? Există niște calități sau niște defecte pe care le posedă cu precădere un artist? De unde vine nevoia de a comunica artistic ceea ce observă, viziunea lui despre lume.
A. I. F. – Un artist…hmm. Cred ca așa cum unii își găsesc liniștea în matematică, artiștii simt nevoia sa se exprime prin arta lor, indiferent ce înseamnă ea. Poate de multe ori cuvintele pare ca minimizează sau nu ating exact ce ai vrea sa transmiti sau poate doar să dai afară, dar arta satisface această nevoie. Cred ca artiștii sunt niște copii care încă vorbesc cu prietenii lor imaginari și inventează jocuri noi, probabil vor face asta toata viața.
C.N. – Cât de importante sunt modelele și mentorii la începutul unei cariere artistice și de ce? Cum ar trebui să fie un mentor ideal în viziunea ta?
A. I. F. – Un pedagog bun. Când intrăm în facultate suntem ca niște pui speriați și dezorientați, un mentor pentru mine înseamnă cel care îmi fixează bazele pe care eu modelez apoi ce am nevoie. Un mentor este un om de la care înveți sau ai de invatat fără să-ți dai seama că o faci, pur și simplu are aceasta capacitate de a transmite ceea ce trebuie să ajungă la tine în cel mai natural mod posibil, poate chiar și printr-un singur gest care îți rămâne în cap toata viata. Este cel care te ajuta să crești ceea ce ai deja, toți suntem diferiți, dar fiecare trebuie să se dezvolte și mai ales să se dezvolte în modul lui.
C.N. – Suntem ceea ce mâncăm. Tu cu ce te hrănești? Ce cărți/muzică / artiști (indiferent de domeniu/timp/spațiu) te-au influențat și continuă să o facă?
A. I. F. – Îmi plac mult romanele de dragoste care au o bază istorică reala. Îmi place poezia, în special cea cu o tenta de umor. Una din melodiile mele preferate este “Lover you should’ve come over” de la Jeff Buckley, he is amazing. Ascult mult tot de la Colors Show și-mi plac mult Lenny Kravitz și Fleetwood Mac.
Universul tematic
C.N. – Pe lângă actorie știu că și cânți și încă foarte bine. Accesezi deci două zone interpretative. Desigur, prin natura meserie, vei aborda tot felul de teme. Spune-mi, totuși, care sunt temele care te mișcă, temele cu care simți că rezonezi cel mai tare.
A. I. F. – Îmi place mult zona asta de basm, să aducem personaje pe care le admiram în copilărie la viață. Mi-ar placea mult un musical, să fie totul extra. Dar cred că în esența mea i’m a romantic. De asemenea un rol de forta, cu nerv, cu patos.
C.N. – Spune-ne despre proiectele tale din ultima perioadă și despre personajele pe care le aduci la viață. Ai observat că ești distribuită cu precădere pe un anume tip de personaje?
A. I. F. – Momentan sunt destul de la început, poate că o tipologie în care am fost distribuită predominant a fost inocenta. Sunt proaspăt angajată la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe și sunt foarte fericită că am avut acest noroc și aștept cu interes orice provocare ca veni către mine. Filmez momentan la un film care va ieși în februarie și joc în “De treci codrii” în regia lui Eugen Gyemant la Teatrul Godot.
C.N. – Cum percepi relația dintre clasic și contemporan? Ce texte îți plac mai mult? În ce spectacole ți-ai dori să joci și sub bagheta căror regizori? Regizori mari consacrați sau regizori tineri cu care să crești? Argumente pro și contra.
A. I. F. – Îmi plac abordările noi pe care le aduce teatrul contemporan pe textele clasice care le fac cumva mai ușor de înțeles pentru tineri. Arta bună cred că e o combinație de momente pe care le-am trăit și momente pe care urmează să le trăim, pe care le putem înțelege dar nu în totalitate, dar pe care așteptăm să le trăim. În ceea ce privește regizorii internaționali mi-ar placea mult sa colaborez cu Yorgos Lanthimos, Gaspar Noe, Was Anderson, Lars von Trier. De la noi: Radu Afrim, Eugen Jebeleanu, Cristian Ban, dar sincer sunt prea la început, cred ca mai am nevoie de niște experiență pentru asta.
C.N. – Cum influențează întâlnirea cu alți artiști propriul univers tematic? Simți o influență în direcția preocupărilor de natură tematică după unele proiecte?
A. I. F. – Cred că eu sunt foarte mult pe principiul de a învața de la alții, de a fura meseria cum s-ar spune. Mi se pare că am multe de învățat și da, simt ca după fiecare rol, se așează fiecare lucru învățat în mine după terminarea lucrului și descopăr ceva nou.
C.N. – Fă-mi o listă a personajelor clasice pe care ți-ar plăcea să le interpretezi. Ce punct comun găsești cu fiecare dintre ele, care e motivul pentru care ai vrea să le aduci la viață?
A. I. F. – Mereu am zis că în aceasta viață aș vrea să o interpretez pe Anna Karenina și cred că punctul comun dintre noi este romantizarea vieții și existenței. Fac asta mult si eu. Îmi place cât de intens trăiește totul și nu își pune bariere sociale.
Evident Arkadina pentru că este o femeie prin toți porii ei. Îmi place foarte mult textul lui Bergman “Scenes from a marriage” este un alt text în care voi juca la un moment dat, Doamne ajuta.
Misiunea artistului și responsabilitatea
C.N. – Ce înseamnă pentru tine să fii o artistă/actriță responsabilă? Simți că ai o misiune personală? Cum o definești?
A. I. F. – Disciplina. Când zic asta mă refer și la tot ce ține de munca ta cu tine pentru un rol, thanks Stanislavski, dar și cum ai grijă de tine și cât de hotărat ești să continui oricât de greu sau obositor ar fi.
C.N. – Ce înseamnă pentru tine etica muncii în domeniul artistic? Te ghidezi după anumite principii în colaborările tale? Care sunt lucrurile peste care nu ai putea să treci?
A. I. F. – Respectul față de colegi, grija față de ei, atât pe scenă cât și în culise și la repetitii, dar și să simt același lucru din partea lor, din nou, disciplina din toate punctele de vedere. Dar și dorința de a invata. Er important să vii cât mai deschis și cât mai onest la fiecare repetiție.
C.N. – Cum arată un mediu de lucru sănătos în viziunea ta? Ce trebuie să aducă fiecare participant în procesul creativ?
A. I. F. – Respectul față de colegi este primordial, știu că mă repet, dar cred ca cele doua întrebări au cumva același răspuns. Evident ca mi-ar plăcea să fim prieteni, dar asta nu este o necesitate, e okay sa fim acolo, să ne facem treaba și atât. Cred că fiecare participant trebuie să aducă disponibilitate atât emoțională cât și dorința de a lucra.
C.N. – Crezi că teatrul poate avea un impact real în viața oamenilor?
A. I. F. – Da, cred. Cred că mergem la teatru să rezonăm, să ne regăsim, sigur și să ne detensionam uneori. dar eu merg să simt, să trăiesc, să mă inspir.
C.N. – Adolescenții par să fie abandonați în brațele tehnologiei. Simți că artiștii au o responsabilitate față de noile generații? Ce abordări ar trebui să aibă artiștii ca să-i aducă pe tineri la teatru?
A. I. F. – Da simt că suntem cumva responsabili să le reamintim că înainte de tehnologie exista arta. Tehnologia este esențială, toți ne folosim de ea, ne place, dar cred că uneori mai bine mergem la teatru și poate încercăm să ne rupem puțin de realitatea virtuală, facem un exercițiu să trăim acele două ore alături de actorii de pe scena și cine știe poate devenim dependenți și de scena nu doar de tik tok.
Critica socială
C.N. – O întrebare pe care o adresăm tuturor. Cu toții am vrea să trăim în această societate ideală căreia să nu avem mare lucru să-i reproșăm. Cum acesta nu este cazul, nu pot să nu te întreb, care sunt primele trei lucruri pe care le reproșezi societății românești? Dar global?
A. I. F. – Cred că și societății românești dar și global aș vrea sa sugerez o oarecare selectare a informațiilor după care ne ghidam viața. Ne parazitam sufletul și mintea cu informații greșite. Dăm prea multă importanță scandalurilor “mondene” și uneori devenim aroganti din dorința de a ne afirma. Ce vedem pe social media nu este litera de lege. Pe plan global acum se intampla multe lucruri extrem de importante și ar trebui sa fim puțin atenți la ele, să fim bine informați.
C.N. – În lumina evenimentelor legate de abuzurile din universități și înțelegând că acesta este o problemă sistemică ce există și în diverse instituții teatrale de stat, care crezi că sunt pașii necesari pentru vindecare?
A. I. F. – Aș prefera să nu deschid acest subiect. Pot spune doar că poate selecția ar trebui făcută mai atent și mai corect.
C.N. – Ai simțit vreodată o presiune sau o limitare a libertății tale artistice din cauza unor dinamici de putere în mediu academic sau în cel profesional? Ai fost martora unei situații abuzive? Ai cunoștință de așa ceva?
A. I. F. – Da, am simtit. Poate o parte a fost incapacitatea mea de a mă afirma, dar nu a fost doar asta. Am simțit că sunt minimizată în anumite situații pentru că nu știam cum sa mă fac văzută, chiar dacă eu îmi cunoșteam potențialul. Nu mi s a acordat mereu șansa de a-l arăta.
C.N. – Cât de etic/ responsabil trebuie să fie în viziunea ta cel care are puterea? Funcționează el pentru ceilalți ca un model? Profesor, regizor, manager etc.
A. I. F. – Nu cred în abordarea de tip tiranic. Poate funcționează în anumite cazuri, dar nu cred că dăm randament sub presiuni toxice. Cred ca de asta vorbim despre disponibilitate emoțională, cu toții venim cu ea, și cei care dețin puterea dar și ceilalți.
C.N. – Care sunt trei lucruri pe care le-ai schimba la sistemul teatral românesc? Dar la mediul academic?
A. I. F. – În mediul academic aș introduce în primul rand un curs care să ne învețe ce înseamnă un casting, asta pentru studenta din mine care a ieșit speriat și fără habar la primul casting. Aș încerca să abordez fiecare situație diferită cu fiecare student pentru ca suntem diferiți, chiar daca da, știu e dificil și te solicita o astfel de abordare. Facultatea de teatru, din punctul meu de vedere trebuie sa îți ocupe aproape tot timpul, iar după acei ani chiar dacă ești speriat și pierdut, vei știi măcar că ai o bază pe care cumva după ce trece perioada de acomodare cu faptul ca nu mai esti student, o vei folosi și dezvolta.
