În satul Lungulețu din județul Dâmbovița se produc anual aproximativ 100.000 de tone de varză și cartofi, cu ajutorul a o mie de tractoare. La o primă vedere, agricultura românească pare că este în plină floare. Problema apare atunci când legumele sunt distruse pentru că agricultorii nu reușesc să le vândă la final. An de an, fermierii ies în pierdere; unii scad prețurile, alții abordează o altă strategie, dar nimic nu e de folos: e un cerc vicios în care foarte puțini se diferențiază. Îndemnat de mama lui să cumpere varză direct de la producătorii locali, regizorul Șerban Georgescu ajunge în piața cea mai apropiată, cea din Lungulețu, și descoperă că pentru 50 de lei primește 250 kg de varză pe care o îndeasă cu greu în mașină.

Banalitatea incipitului – dorința regizorului de a cumpăra varză pentru mama lui – ne duce cu gândul că vom urmări un jurnal video, dar punctează și ideea unei aventuri la care vom lua parte. Suprarealismul survine în momentul în care regizorul ajunge în piață și ne oferă o suită de cadre strânse cu camioane pline de varză ce așteaptă să fie cumpărate (unele serii nici măcar nu sunt culese pentru că nimeni nu vrea să mai investească timp și bani). Cu cât intrăm mai mult în temă, filmul ia forma unui documentar personal, cu valențe tragi-comice. Regizorul Șerban Georgescu nu se mulțumește să-și aleagă un personaj și să-l observe, pentru a puncta, mai apoi, aspectele găunoase ale societății. Georgescu decide să se pună în pielea unui agricultor timp de un an și să înțeleagă rădăcinile problemelor din agricultură. Acesta explorează dinamica agriculturii românești practicată în județul Lungulețu apelând, de multe ori, la istorie și imagini de arhivă (din perioada colectivizării), pe care le proiectează pe perete și nu ca inserturi video, oferind, astfel, o tușă personală. Folosirea acelor secvențe articulează o idee centrală a documentarului: se poate spune că experiența dureroasă a colectivizărilor forțate și criza actuală îi fac pe țărani să muncească individual și să refuze orice parteneriat de tip asociație.

Regizorul Șerban Georgescu în “Varză, cartofi și alți demoni”

Timp de un an, Georgescu radiografiază situația satului în care cultivă varză și cartofi pentru a înțelege rădăcinile crizei, dar, de cele mai multe ori, realizează o paralelă cu procesul colectivizării din perioada comunistă punctând într-un mod ironic faptul că mentalitatea românească nu a reușit să se schimbe nici cu venirea mult-așteptatului capitalism, și că orice decizie colectivă îi sperie pe săteni pentru că readuce în prezent isteria unui trecut demult apus. De asemenea, documentarul chestionează strategiile din agricultura românească, punctând faptul că scopul fiecărui țăran este de a produce mai mult decât vecinul, chiar dacă producția ajunge să fie aruncată la gunoi. O altă ironie surprinsă chiar încă de la început este faptul că țăranii nu sunt în stare să-și producă propria sămânță de calitate (câțiva își iau semințele tocmai din Transilvania). În aceste condiții, merită chestionat de ce agricultorii din Lungulețu cultivă doar varză și cartofi, în măsura în care ei nu fac profit iar produsele lor ajung să fie de 5 ori mai scumpe atunci când sunt date pe mâna distribuitorilor sau în lanțurile de supermarket/ hypermarket.

Documentarul lui Georgescu oferă un răspuns articulat, prin însăși faptul că autorul trăiește pe propria lui piele criza din agricultura românească. Într-o lume în care un smartphone valorează 2.500 kg de varză (așa cum ne arată grafic în secvența finală) și în care băncile câștigă banii ce reflectă cu adevărat valoarea de muncă a agricultorilor (prin împrumuturile pe care aceștia le fac), documentarul poate fi o satiră subtilă a realității curente din satul românesc. Mai mult decât atât, este dovada vie că micii antreprenori/producători locali a căror evoluție o vedem, mai degrabă, în mediul online, au reușit să facă bani pentru că au pus mâna pe carte și nu s-au consolat doar cu faptul că trebuie să producă mai mult decât vecinul de vizavi. Și că, la urma urmei, aceștia s-au gândit că la salata de varză cu cartofi, mai merg și niște roșii, castraveți, salată verde…