Prima ediție DokStation Music Documentary Film Festival va avea loc între 23 și 25 septembrie, în câteva cartiere din București, în sectoarele 1 (Grădina cu filme, Teatrelli, Club Control), 2 (Centrul Cultural “Mihai Eminescu” – Parcul Național), 4 (Fabrica) și 6 (Parcul Drumul Taberei). DokStation, singurul festival de documentare muzicale din București, se adresează atât publicului pasionat de film și muzică, cât și comunităților cartierelor bucureștene.
În cele trei zile, DokStation va avea un program alcătuit din filme documentare recente, în premieră în România, care descoperă povești despre muzică – povești din studio, de pe scenă și din culise, povești despre muzici, vorbe și viziuni, povești ale unor muzicieni cu eșecurile și succesele lor.
În sectorul 2, la Centrul Cultural “Mihai Eminescu”, fosta Grădină de Vară, din Parcul Național, va fi proiectat One More Time With Feeling (2016), documentarul lui Andrew Dominik (Chopper, The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford, Killing Them Softly) este deopotrivă un document al înregistrării celui de-al 16-lea album semnat Nick Cave & The Bad Seeds, Skeleton Tree, și un recviem pentru Arthur, fiul lui Nick Cave, decedat la vârsta de 15 ani, în vara anului 2015. În deschidere va fi un concert susținut de trupa The Mono Jacks.
În sectorul 6, în Parcul Drumul Taberei va fi proiectat PULP: A Film About Life, Death and Supermarkets (2014), regia Florian Habicht, îi are în prim plan pe membrii trupei, cunoscută și apreciată pentru piese precum “Common People” și “Disco 2000”. Înaintea filmului va fi un concert live susținut de Mihail.
Invitații speciali al primei ediții DokStation sunt muzicianul și artistul scoțian Bill Drummond, cofondator al trupei de avangardă pop The KLF, și Stefan Schwietert, regizorul documentarului Imagine Waking Up Tomorrow and All Music Has Disappeared (2015).
După vizionarea filmului, Bill Drummond și Stefan Schwietert vor fi prezenți pentru o conversație cu spectatorii.
Bayou Maharajah (2013), regia Lily Keber, explorează viața și muzica legendei pianului din New Orleans, James Booker, ale cărui excentricități și iubire pentru scenă au ascuns o viață plină de luptă, prejudecăți și izolare, un geniu dezlănțuit cu un stil ce combina elemente de rhythm-and-blues, jazz, ragtime și muzică clasică..
Gary Numan: Android in LaLa Land (2016), regia Steve Read, Rob Alexander, un documentar ce-l omagiază pe nașul muzicii electronice pop. Numan a luat sunetul muzicii electronice timpurii și l-a infuzat cu imagini puternice ale alter-ego-urilor lui de pe scenă, inventând astfel ceva complet unic.
Hot Sugar’s Cold War (2015), regia Adam Bhala Lough, urmărește într-un stil fly on the wall viața lui Nick Koenig (Hot Sugar), un Mozart al vremurilor noastre, în timp ce-și compune muzica creată exclusiv din sunetele lumii ce-l înconjoară. Nick trăiește visul oricărui tânăr muzician, dar după ce se desparte de prietena lui, decide să-și vadă mai departe de viață și pleacă la Paris, acolo unde a crescut, în căutarea unor sunete din ce în ce mai exotice pe care să le îmbine și să le transforme în muzică.
Imagini din vis (2016), regia Sorin Luca, îl are ca protagonist pe Rodion Ladislau Roșca, unul dintre cei mai talentați muzicieni ai anilor ’70. Experimentele lui Rodion în muzica electronică, sunt un pionierat pierdut și regăsit abia după aproape 30 de ani. Clandestin și neapreciat cum se cuvine în anii dictaturii comuniste, Rodion se retrage din oraș, însă înconjurat permanent de muzici și sunete.
Mad Tiger (2015), regia Jonathan Yi, Michael Haertlein, urmărește relația dintre doi artiști japonezi, Yellow și Red. Cei doi sunt cei mai buni prieteni, colegi de trupă și parteneri de afaceri, iar în ultimii cincisprezece ani au organizat numeroase turnee prin Statele Unite cu trupa lor de performance-art punk numită Peelander-Z. Atunci când Red se hotărăște să plece, relația lor este pusă la încercare de viața de dincolo de trupă.
