Un alt fel de destin asemănător lui Brâncuși, dar fără celebritatea post mortem, l-a avut sculptorul George Apostu.

A început la Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București sub îndrumarea profesorilor Ion Lucian Murnu, Boris Caragea şi Constantin Baraschi. Chiar de atunci au urmat multe expoziţii în ţară şi în străinătate.

În ‘66, i se conferea premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române şi în 1982 părăsea România și se stabilea în Franța; fapt pentru care a fost exclus din Uniunea Artiștilor Plastici.

În 1983, primăria Parisului îi oferă un atelier de creație, ca semn al recunoaşterii geniului său. Operele sale au fost apreciate pentru că se inspiră din simplitatea genuină a artei populare românești; treptat în lucrările sale a înglobat influențe de cultură creștină.

A lucrat mult în lemn, pe lângă piatră, marmură sau bronz. Dacă sunteți gata să dați un ochi pe lucrările lui, să știți că e cunoscut pentru câteva cicluri tematice: Fluturi, Laponele, Tatăl și fiul.

Prezentat de Virgil Aioanei

Cofinanțat de AFCN și MCIN